– La bar de noapte! Ăsta era ultimul loc unde se putea duce o fată ca tine.
– Da, tată. După aceea, am venit direct acasă.
Ospătarul observă că un client şterge tacâmul cu faţa de masă şi se grăbeşte să-i atragă atenţia:
– De ce procedaţi aşa? În primul rând, tacâmul era curat şi, în al doilea rând, uitaţi cum aţi murdărit faţa de masă!
25 de soldaţi plecaţi într-o permisie se întorc la unitate cu întârziere. Furios, comandantul încearcă să afle motivele. Primul dintre întârziaţi povesteşte că, aflându-se acasă, a adormit la umbra unui stejar. Când s-a trezit, constatând că a întârziat, s-a rugat de un vecin să-i împrumute calul şi a pornit în galop spre gară. Pe drum, calul a căzut, iar el a scăpat trenul, astfel că a fost nevoit să pornească pe jos spre unitate.
Al doilea istoriseşte acelaşi lucru. Apoi, „povestea” este debitată de încă 22 de soldaţi. Când vine rândul ultimului, comandantul zice:
– Lasă-mă să ghicesc! Şi tu i-ai cerut vecinului calul!
– Da’ de unde! I-am cerut maşina. Dar, când să ajung la gară, drumul era blocat de cei 24 de cai căzuţi. Bineînţeles, am pierdut trenul şi am pornit pe jos spre unitate!
Deşi este fiul legitim al Naturii, omul o tratează ca pe o soacră.
(Anonim)
Un timonier beat nimereşte cu vaporul în mal. Apoi, se înfăţişează la comandant, explicându-i:
– Permiteţi-mi, hâc, să raportez, hâc: s-a terminat, hâc, Dunărea.
– Astăzi parcă tuşeşti mai lejer.
– Păi, cum să nu, doctore? Toată noaptea am exersat!
– Remusee, Remusee, bine că te-am prins! Un hoţ tocmai ţi-a furat maşina!
– Aoleu! N-ai încercat să-l opreşti?
– Nu, a lucrat prea repede. Dar am reuşit să iau numărul maşinii. Uite-l!
Un mecanic pregătea avionul pentru zborul dintre California şi Hawaii. Înainte de a se urca în carlingă, pilotul întreabă:
– Ei, cum merge treaba? Ne mai temem de ceva acum?
– Doar de rechini.
– Mă, Ioane, mă doare un ochi. Ce să fac?
– Măi, Vasile, pe mine anu’ trecut m-a durut un dinte şi l-am scos…
Studentul: „Dar nu cred că merit nota 1, domnule profesor!”
Profesorul: „Nici eu, dar e cea mai mică notă pe care am voie s-o dau.”
La un restaurant se întâlnesc doi prieteni:
– Eu mănânc aici fiindcă soţia mea nu vrea să gătească.
– La mine e şi mai rău: soţia mea vrea cu tot dinadinsul să gătească!
– Care domnitor a avut cea mai scurtă domnie?
– Ştefan cel Mare!
– ?!
– A domnit 7 minute. De la 14:57 până la 15:04.
(Vacanţa Mare)
Oedip* era tare nefericit. Toată lumea ştia că se culcase cu maică-sa şi râdea de el. Aşa că se roagă de Zeus să-l trimită într-un loc în care oamenii să nu-l cunoască şi să nu ştie că a comis incest. Zeus, milos, îi ascultă dorinţa şi îl trimite în Roma antică. Iese Oedip să se plimbe pe străzi şi constată că lumea îl cunoştea şi ştia ce făcuse. Merge din nou la Zeus şi îl roagă acelaşi lucru. Zeus îl trimite atunci în Parisul secolului al XIX-lea, dar şi aici toţi îl cunoşteau. Din nou merge la Zeus, iar acesta îl trimite în America secolului al XXI-lea, într-un cartier de negri, convins fiind că nimeni nu-l va recunoaşte aici. Iese Oedip la plimbare pe stradă şi nimeni nu râde de el, nu-l cunoaşte, aşa că e foarte mulţumit. La un moment dat, se întâlneşte cu un grup de negri care stăteau de vorbă pe trotuar. Aceştia, cum îl văd, îl strigă:
– Was’up, motherfucker?
* Oedip personaj din mitologia greacă; a comis incest cu mama lui (vezi http://ro.wikipedia.org/wiki/Oedip)
Mihai Viteazul şi Baiazid merg la luptă, fiecare cu oştile lor. Se întâlnesc la Dunăre şi îşi aşează fiecare tabăra pe câte un mal. În prima zi, iese Mihai Viteazul de dimineaţă din cortul lui şi strigă:
– Baiazide!
– Da, ce e?
– M**e, bă! îi zice Mihai Viteazul şi începe să râdă.
Intră ăsta nervos în cort.
A doua zi, iar iese Mihai Viteazul dimineaţă din cort şi strigă:
– Baiazide!
– Da, ce e?
– M**e, bă! şi dă-i râs.
Baiazid nu mai poate de oftică şi îşi propune să i-o plătească cu aceeaşi monedă.
A treia zi, nici nu apucă să se lumineze bine, că Baiazid iese din cort şi strigă bucuros:
– Mihaie, bă, Mihaie!
– Da, mă, ce e? îl întreabă Mihai Viteazul.
– M**e, bă! strigă ăsta în culmea fericirii. La care, Mihai Viteazul:
– Vineeeee!!!
Ştefan cel Mare avea război cu turcii. Cum ăştia erau câtă frunză şi iarbă, la un moment dat moldovenii nu le mai fac faţă şi o iau la fugă. Ajung ei la o pădure şi se suie toţi în copaci. Turcii ajung şi ei acolo şi fac tabăra sub copacii aceia. Se lasă noaptea, moldovenii tot în pomi, aşa că Ştefan cel Mare le zice:
– Bă, sî nu cari cumva sî faşiţi frun zgomot, cî pun sî vă taie! Di vă vini fro nevoi, vă ţiniţi pînî crapî beşica-n voi!
După vreo oră, unul dintre soldaţi:
– Psst, Măria-ta, nu mai poci sî mă ţiu!
– Soldat, ti spânzur! Ţini-ti-acolo şî taşi din gurî!
După o oră, ăsta iar:
– Psst, Măria-ta, nu mai poci sî mă ţiu!
– Soldat, ti spânzur! Ţini-ti-acolo şî taşi din gurî!
După două ore, ăsta iar:
– Psst, Măria-ta, nu mai poci sî mă ţiu!
– Soldat, ti spânzur! Ţini-ti-acolo şî taşi din gurî!
– Măria-ta, da’ macar calu’ po’ sî-l les jos?