Scrisoare imaginara din vremea legii d-lui George Pruteanu

Marite vel-logofat al sectiei 23 Politie,
Mai gios iscalitul Pruteanu George, dregator in Senatul Romaniei, pe data de 11 brumar manam trasura cu pacura Reno in directia pietei Sarl de Gol. Pe lavita de langa mine aveam un socotitor usure, in a carui giudecata electronica era bagata toata pravila despre curatenia graiului romanesc, neprihanite fie-i cuvintele. In dreptul unei ospatarii cu mancare la repezeala, o alta trasura mi-a facut semn din felinare. Birjarul, unu’mbracat intr-un cojoc de ploaie, a dat jos sticla de la usa si a grait ceva despre basica mea stanga, care se sparsese. Cand am bagat mestecaul de viteze in d’andaratelea, sa oblojesc roata, nu mi s-a aratat nici o stricaciune. Ca tot facusem popas, am cujetat sa si mananc ceva la ospatarie. Aci, am poftit la un caine fierbinte si o cafea cernuta la strecuratoare. Cand sa scot punga cu galbeni, ia-o de unde nu-i. Caut in ilic, caut in itari – nimica! O fi la trasura, zic, si ma-ntorc acolo. In trasura – jelanie. Parca dadusera turcii. Punga ioc, socotitor ioc, papornita din piele – ioc. Lavita era goala. Basca imi lipseau si doua basici de la trasura. Am luat trenul ingropat, si intr-un suflet m-am infatisat domniei voastre.
Acu’, sa stiti, vel-logofat dumneavoastra, ca rau mi-a parut de toate, da’ de socotitor mi s-a rupt inima. Pai stiti cate sfarsituri de saptamana le-am petrecut frecand soarecele pe tabla, ca sa scot pravila aia? Si n-aveam nimic copiat pe placi! Ma incearca o banuiala ca acei oameni fara capataiu, lotrii ticalositi care m-au calcat, de mult umblau cu rautati impotriva mea.
Acu’ doua zile, tiparnita telefonica mi-a varsat pe masa o hrisoava cu multe uraciuni. Am primit si hrisoava electronica cu multe rele in dansa. Alti oameni fara suflet mi-au zis vorbe de ocara cand eram in suitor-coborator,la casa cu multe caturi in carele locuiescu. Pe dansii i-as recunoaste dupa cautatura, daca mi-ati arata litografii de-ale dumneavoastra.
Scris-am io, George Pruteanu, in a treia zi de cand a trecut binecuvantata legiuire de curatire a limbei romanesti.

Sunt inca in pat si nu-mi pot lua gindul de la
tine, de la noaptea trecuta … Mi-as dori atit de
mult sa te strivesc la pieptul meu! In noaptea
calda, ai venit la mine pe neasteptate … si ceea
ce s-a intamplat a lasat in mine senzatii de
neuitat. Ai aparut de nicaieri si fara sa-ti fie
teama sau rusine, te-am surprins atingind trupul
meu gol … mi-ai simtit indiferent si m-ai
muscat fara mila, innebunindu-ma … ne-am
zvircolit toata noaptea intr-un joc nebunesc! In
zori am adormit in sfirsit, obosit … Astazi,
cind m-am trezit, te-am cautat indelung, dar nu
te-am mai gasit … cearsafurile cazute de pe pat
sint singurele martore ale noptii trecute. In
noaptea asta ma voi preface ca dorm si te voi
astepta sa reapari …
tantar nenorocit!!!

Un muncitor, cam betiv si somer, se prezinta la oficiul fortelor de munca.
Functionarul:
– Va putem oferi un loc de munca unde se lucreaza mult, dar se si castiga bine.
Muncitorul:
– Nu, nu e bine. Eu, daca am bani, ii beau si asta nu e bine.
F: – Atunci, iata, va putem oferi un loc de munca unde se lucreaza destul de putin si unde, desigur, nici nu se castiga multi bani.
M: – Nici asa nu e bine. Eu, daca am timp, fac cumva rost de bani si pe urma ii beau si … Stiti ce: nu aveti cumva un loc de munca unde se lucreaza mult dar se iau bani putini?
F: – Ne pare foarte rau dar nu va putem oferi un asemenea loc de munca deoarece nu aveti pregatirea necesara: trebuie sa aveti studii superioare!

Iarna grea, zapada mare, o poteca ingusta prin zapada. O doamna se indreapta catre casa. Din sensul opus vede indreptindu-se catre ea o namila cu bratele intinse, clatinindu-se. Speriata, isi aduna puterile si cind tipul vine aproape se repede la el si ii da un sut zdravam intre picioare. Se aude zgomot de sticla sparta, zboara cioburi in toate partile, iar individul striga, exasperat:
– Obsedatelor! E al treilea geam pe care mi-l spargeti!

Una pe zi …

“Exista o lege aspra…cand impotriva noastra se comite o dureroasa nedreptate nu ne putem vindeca decat dupa ce iertam.”
( Alan Paton )

Doua vecine divortate se intilnesc, a doua zi dupa un scandal:
– Ce faci, draga, ce-ai patit, ce era scandalul ala monstru aseara, cine batea cu pumnii si picioarele in usa ta?
– A, nimic, un cretin, un idiot, un nemernic…
– Si? Nu ai chemat politia?
– Nu, batea pe dinauntru, sa scape…

Se întîlnesc 2 scoţieni:
– Vai, ce ceas frumos ai! Cred că te-a costat mult.
– Nici vorbă! Mi l-a vîndut tatăl meu pe patul de moarte cu 4 pence.

Bula national gandeste.
Mai Base si mai Boc, voi va asemanati cu mine, doar prin aceea ca avem numele incepand cu ,,B,,. Altfel eu sunt mai bun ca voi.
Mai Base si mai Boc, voi ati luat de la noi din buzunar, BANI. Prin scaderi de salarii, mariri de taxe si impozite, mariri de TVA si accize, cresteri de preturi peste media europeana la caldura, benzina, alimente, medicamente compensate, etc ….
Dar noi nu ne suparam mai Base si mai Boc ….. si va dorim multa sanatate, si pentru asta ne rugam la Dumnezeu, ca din tori banii luati (furati) de la noi sa va cumparati ….. medicamente … asa ca va dorim sanatate …

– Mama, cat de repede poate creste un peste?
– Pai dureaza, dar depinde de specie. De ce intrebi?
– Stii ca tata a venit ieri de la pescuit cu un pestisor cat palma, si acum la poarta, povesteste vecinului ce a prins, cu mainile larg deschise ….

Una pe zi …

Cel mai inalt grad al intelepciunii umane este sa stii sa-ti adaptezi caracterul imprejurarilor si sa-ti pastrezi sufletul calm, in ciuda furtunilor din afara.
( Daniel Defoë )

Acum ceva ani, au taiat leului patru zero-uri din coada sa avem leul greu, ziceau guvernantii … Dar abia acum sub guvermarea Boc, a devenit cu adevarat greu …

Tot mai GREU fac romanii, un leu …

Cele trei etape din viata unui barbat:

Crede in Mos Craciun
Nu mai crede in Mos Craciun
Este Mos Craciun

Una pe zi …

Nu judecati oamenii dupa cei cu care se aduna. Nu uitati ca Iuda, avea amici ireprosabili.
(Ernest Hemingway)

Sti care este viteza femeilor in supermarket?
In medie cu 300 de dolari la ora.

Într-o tabara militara din India soseste un nou comandant. La o prima inspectie, totul parea în regula, cu exceptia unui singur lucru. Lînga un pom, era legata o camila. Întrebînd pentru ce e camila, unul din soldati îi explica ca barbatii se mai simt singuri uneori si, neavînd femei în preajma, folosesc camila. Comandantul lasa lucrurile asa si, peste cîteva saptamîni, le ordona sa aduca camila în cortul lui.
Peste vreo ora, comandamtul apare ridicîndu-si pantlonii si spune:
– Deci asa o faceti voi, soldatii!
Unul dintre soldati raspunde:
– Nu, de obicei ne suim pe ea si mergem în sat!