Un popă nu prea ştia să caute evangheliile din deosebitele duminici şi sărbători. Grija asta cădea tot pe capul bietului dascăl, care învăţase, pesemne, carte mai multă.
Într-un rând, dascălul, necăjindu-se pe sfinţia-sa, se face că uită să caute evanghelia ce era să se cetească. Se începe slujba, trece utrenia, se începe liturghia, vine rândul evangheliei şi popa începe, ca de obicei, cu glas tărăgănat:
– Zis-a Domnul!… în vreme ce răsfoia prin carte să găsească semnul dascălului… Zis-a Domnul!… Zis-a Domnul!…
– Da’ ce-a zis? Întreabă de la strană afurisitul de dascăl.
– A zis să te dau dracului că nu mi-ai pus semn la evanghelie.
via www.eugenkarban.de