Povestea spune că un rege african avea un prieten foarte bun din copilarie. Acest prieten avea obiceiul ca indiferent de situaţia în care se afla să reacţioneze la fel: “E foarte bine!”
Într-o zi, regele şi prietenul său se aflau la vânătoare. Prietenul încărca şi pregătea armele pentru rege. Din greşeală, o armă s-a descărcat şi i-a spulberat regelui unul dintre degete. Examinând situaţia, prietenul a remarcat ca de obicei: “E foarte bine!” .
Auzind acest lucru regele a replicat: “Nu, nu e bine deloc!” şi a ordonat ca prietenul lui să fie aruncat în închisoare.

Un an mai târziu, regele vâna într-o zonă aflată la marginea regatului său şi urmărind prada a fost capturat de canibali, care l-au dus în satul lor. L-au legat de un proţap şi se pregăteau să-l “prepare”. Unul dintre canibalii care vroiau sa dea foc “grătarului” a observat că regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstiţiosi, aveau ca regulă să nu mănânce pe nimeni care nu era… întreg. În concluzie l-au eliberat pe rege. La întoarcerea acasă, regele şi-a reamintit de întâmplarea de la vânătoare când îşi pierduse degetul şi, cuprins de remuşcări, a ordonat ca prietenul lui să fie eliberat.

“Ai avut drepate…”, i-a spus regele prietenului proaspat eliberat, “…a fost foarte bine că mi-am retezat degetul” Şi a început să-i povestească păţania cu canibalii. “Imi pare foarte rău că te-am trimis la închisoare atâta vreme. A fost urât din partea mea să fac acest lucru.”
“Nu “, a replicat prietenul , “Este foarte bine!”.
“Ce vrei să spui cu asta, “Este foarte bine?!?” Cum poate fi bine să-ţi trimiţi prietenul la puşcărie un an?”.
“Dacă n-aş fi fost în puşcărie, aş fi fost cu tine…”