În tinereţea mea foarte tumultoasă, am făcut un drag de otită, de mai mare dragul să o tot ai. Adică de genul că m-a ţinut vreo 14 ani. După un tratament cu antibiotice pentru rinichii mei spălaţi cu bere la vremea aia, otita mi-a dispărut. A luat o pauză de vreo 4-5 ani ca să-şi pună gândurile în ordine, după care s-a reîntors la mine, că doar eu eram marea ei dragoste.
Aşa că ieri, sătul de iubire, m-am decis brusc să consult un medic, având în vedere că tocmai era un loc liber în parcarea din faţa clinicii şi era păcat să-l ratez. Plătesc consultaţia şi ajung pe scaunul ORL-istului, un moşulică simpatic. Se uită ăsta în urechea mea dreaptă, mă ceartă că-s inconştient, că am noroc că gaura în timpan e pe centru, după care scoate o ustensilă, raşchetează prin urechea mea vreo căteva minute, după care îmi bagă un aspirator în ureche şi….băi, eu nu sunt sigur, dar cred că mi-o extras şi din creier! Am început să urlu, ignorând aroganţa moşului care-mi cerea să fiu bărbat. Pla mea, cred că în momentul ălă îmi doream să fiu femeie şi să nasc! Termină moşul de aspirat, eu mă prelingeam pe scaun că nu mai aveam nicio putere, îmi toarnă o soluţie în ureche, mă curăţă după care îl văd pregătind o seringă imeeeensăăă! Bă, io mă cac pe mine de frică când văd seringi şi ace! La vederea seringii ăsteia mi-o pierit şi pofta de a mă duce la budă. Umple moşu seringa cu nuştiuce şi vine spre mine. Mă pune să-mi ţin o tăviţă sub ureche şi …..na’ am aflat pe pielea mea cum e cu tsunamiul! I s-a făcut moşului milă de mine, mi-a pus o lampă lîngă ureche, cică să-mi usuce urechea. Bă, cînd am ieşit din cabinet, cine mă vedea din dreapta zicea că am venit direct de pe plajă, aşa ardea lampa aia!
Până stăteam eu cu urechea dreaptă la lampă se uită moşul în urechea stângă, zice că asta e aproape vindecată dar că trebuie un tsunami şi în ea. Executăm şi tsunamiul în stânga, după care mi-am zis că e destul şi e cazul să mă duc acasă să stau o săptămână să mă refac. Când să mă ridic, mă trezesc cu un tub înfipt în nara stîngă. Celălalt capăt al tubului era legat la o pompă, aflată în mâna moşului care mă bătea la cap să repet după el cuvântul “ţuuuucăăăăăărrrr”! Şi când i-am făcut pe plac moşului şi-am urlat “ţuuuucăăăăăărrrr”, moşu a acţionat pompa. Deci băi, dacă-mi plantau ăştia nişte eoliene lângă urechi, dădeam curent la jumate de Sibiu! Bănuiesc că era distractiv pentru moşu, că m-o pus de vreo trei ori să urlu “ţuuuucăăăăăărrrr”, dar pentru mine nu era amuzant să simt uragane prin urechi.
Credeţi că s-a terminat? Nuuu! Mă duce moşu într-o cameră, îmi lipeşte în frunte un fel de senzor legat la un aparat şi-mi zice să-i arăt în ce ureche aud semnalul. Eu am crezut că moşu e într-o ureche, cum naiba să aud în urechi, un semnal transmis în frunte! M-am înşelat! Mi-o străpuns un ţiuit în urechea dreaptă de mi-a părut rău că nu mi-am lăsat să crească unghia degetului mic, ca să mă pot scărpina în tihnă!
În final mi-a scris o reţetă cu o soluţie auriculară şi mi-a spus că vineri mă aşteaptă să mai repetăm.
via – bagatorideseama.com

/Asiral/#ixzz2wnMibhBB