Înțeleptul Diogene, fiind foarte sărac, trăia într-un butoi, la marginea unui drum. Alexandru Macedon, știind de existența lui și având nevoie de el ca sfetnic, s-a dus la el și i-a spus:
-Uite, am nevoie de tine, cere-mi orice și eu îți voi da.
În acel moment, Diogene, deranjat de faptul că Alexandru Macedon s-a așezat în fața lui, făcându-i umbră, îi răspunde:
-Poți începe prin a te muta din fața mea, pentru că acum îmi iei ceva ce chiar nu-mi poți da: lumina soarelui!