Se spune ca omul insemnat ori este omul dracului ori un om fara noroc. Pe omul din povestea de mai jos il insemnase Dumnezeu cu trei ţâţe: doua la locul lor si una in mijloc. Omul nostru era unul fara noroc caci pe toate le facuse la viata lui: mestesug, negustorie, joc de carti: pe ce punea mana, praf si pulbere, de altfel, om bun la suflet.
Asa ca nimerise omul nostru la o masa alaturi de un popa si un laudaros limbut care se lauda la astalaltii doi ca facuse multe la viata lui si ca norocul dadu peste el, ca a castigat multe lucruri, pariuri si prinsori, si cate si mai cate.
Omul fara noroc, plictisit de atatea palavre si laudarii zice catre laudaros:
– Nene, cu multi ai facut matale pariuri, faci unul si cu mine?
– Bucuros, raspunde laudoarosul; care?
– Uite, eu fac pariu cu dumneata ca eu si cu parintele avem impreuna cinci ţâţe.
– Ei as?
– Faci pariu?
– Fac…
Si fac pariu….Dar parintele il trage de maneca pe omul fara noroc si ii sopteste la ureche:
– Taica, ai tu patru ţâţe? Ca altminteri ai pierdut.
– Cum asa parinte?
– Pai de, taica…Eu am numai o ţâţă.