Intr-o zi Ianos, [era copil] merge la popa la furat cirese. Se urca in
cires, maninca pe saturate, isi umple buzunarele si sare jos. Jos il astepta
cu mainile in solduri si zimbind parintele.
– Ma Ianos, zise popa, nu te bat, nu-ti fac nimic dar te botez Ion si te fac
roman.
Merge Ianos acasa si-i povesteste la mama-sa intimplarea. Aceasta il ia si-i
trage o bataie asa ca sa se-nvete minte. Cind vine tac-su acasa seara, afla
si el si-i da lui Ianos bataie de-i iesea ceaiul pe urechi.
Suparat, Ianos sta si cugeta:
– Ma, nu-s roman decit de citeva ore si m-or si batut doi unguri. Ioi, cit de mult ii urasc!