Poveste adevărată…
O femeie recent divorţată îşi petrecu prima zi împachetându-şi lucrurile în cutii şi valize. A doua zi, a venit un camion şi a încărcat totul, inclusiv mobila. A treia zi, s-a aşezat pe jos, în sufrageria goală, a pus muzică în surdină, a aşezat două lumînări, două kile de creveţi, o farfurie de icre şi o sticlă de vin alb pus la gheaţă.
Când a terminat de mâncat, a demontat toate barele de la perdelele din fiecare cameră, le-a scos capacele laterale, a îndesat înăuntru icrele şi creveţii care îi rămăseseră, a pus capacele la loc şi a aşezat din nou barele la geamuri.
Reîntors, fostul soţ s-a mutat cu amanta şi cu noua lui mobilă. La început, totul a fost perfect. Însă, în curând, încet, încet, casa a început să pută. Au încercat de toate: au făcut curăţenie, au aerisit, au revizuit gurile de ventilaţie pentru eventualitatea că s-ar pute găsi şoareci morţi înăuntru, au spălat covoarele… În fiecare colţisor de casă au pus deodorante electrice, au golit zeci de butelii de spray. Au cheltui o grămadă de bani să schimbe, dar nimic nu funcţiona.
Nimeni nu le mai venea în vizită, angajaţii refuzau să lucreze, până şi fata care făcea curăţenie în casă i-a abandonat. Disperaţi, fostul soţ şi amanta, au hotărît să se mute.
După o lună, încă nu găsiseră pe nimeni dispus să cumpere casa. Cei de la agenţiile imobiliare nici nu mai răspundeau la telefon. În final au cumpărat o casă nouă.
Într-o zi, fosta soţie îl sună ca să stabilească detaliile divorţului şi, în treacăt, îl întreabă cum o mai duce. El răspunde că vinde casa, fără însă să-i dea vreo explicaţie. Ea îl asculta calmă, apoi îi zice că o să vorbească cu avocatul, să vadă cum ar putea face să cumpere ea casa. Presupunând că n-are nici o idee despre adevăratul motiv pentru care o vinde, bărbatul îi propune a zecea parte din preţul real al locuinţei, ca să scape cât mai repede. Femeia acceptă şi, în cîteva ore, avocatul îi aduce actele la semnat.
O săptămină mai târziu, bărbatul şi amanta se opriră la poartă casei, observând surâzători cum muncitorii le împachetau lucrurile şi le urcau în camion. Totul, inclusiv barele de la perdele…
ÎMI PLAC ISTORIILE CU FINAL FERICIT, ŢIE NU?
German Dehesa spunea astfel: “noi, bărbaţii, ar trebui să înţelegem că femeile sînt invincibile, imparabile şi de neîntrecut”…
Nu e un banc…dar am tinut nevoia sa il postez de ziua femeii…