Intr-o noapte geroasa de februarie,la Moscova, in timpul terorii staliniste, Itzic se indreapta spre casa.De dupa colt, un jeep trece pe linga el, frineaza brusc, niste baieti la costum arunca ceva pe trotuar, apoi masina demareaza in tromba.
Itzic se apropie uimit si vede un obiect lunguiet invelit intr-o patura:
-Mai Strul, mai, ce-i cu tine, ce-ai patit?
-Nu s-a intimplat nimic, sint niste oameni exceptionali, niste baieti de treaba…
-Mai Strul, eu sint Itzic, nu ma recunosti? Mie poti sa-mi spui…
-Sint cei mai buni oameni de pe pamint…
-Strul, uita-te la mine, sint Itzic, prietenul tau din lagarul de la Treblinka…
-Treblinka? Ce vremuri bune!…