Intrecerea pentru cea mai buna gluma a anului a fost castigata, cinci ani consecutivi de o singura persoana: Abe Cohen din Brooklyn. In fiecare an isi trimetea gluma, iar dupa doua saptamani primea cecul cuvenit castigatorului. Anul acesta, dupa doua luni, nu a primit nici un raspuns. Ingrijorat ca nu cumva scrisoarea sa se fi ratacit prin posta, l-a sunat pe directorul comisiei si l-a intrebat ce s-a intamplat.
-Imi pare foarte rau Abe- i-a raspuns directorul- dar anul acesta ai iesit pe locul secund.
-Nu pot sa cred asa ceva- a strigat Cohen. Glumele mele au fost intotdeauna cele mai bune. Cine m-a putut invinge?
Directorul l-a informat:
-Anul acesta a aparut un tip pe nume Eastwood
-Uite- a spus Cohen- imi vine foarte greu sa cred ca altcineva poate spune o gluma mai buna decat a mea. Probabil ati facut o greseala. Vreau sa-i aud gluma si astfel o sa-mi dau singur seama daca a meritat sau nu sa castige.
Directorul a ezitat:
-Imi pare rau Abe, dar acea gluma este atat de picanta incat nu indraznesc sa o spun la telefon. Este intradevar foarte picanta! Cohen s-a indignat imediat:
-Daca nu imi spui gluma, sa stii ca va dau in judecata pentru decizie partiala!
Directorul s-a gandit o clipa si i-a spus:
-Uite cum facem o sa cenzurez putin pentru a suna mai acceptabil si tu iti folosesti imaginatia pentru a umple pauzele. In locul unde cuvintele devin prea picante voi spune: „la-di-dah” Cohen a acceptat entuziasmat si directorul a inceput:
-Esti pregatit? Bine, atunci asculta: La-di-dah-di-dah-di-dah, la-di-dah-di-dah, da-di-dah-di-dah-di-dah. La-di-dah-di-dah-di-dah, la-di-dah-di-dah, di-dah-di-dah, da-di… la naiba, m-am incurcat!