Bancuri postate de thunderica72

Mergând pe stradă,o blondă vede la câțiva metri-n față,o coajă de
banană.Cu ochii-n lacrimi și vocea stinsă:
– Dă Doamne să nu-mi rup tot mâna stângă…

O blonda la Cazinou
O blonda atractiva din Irlanda, ajunge la un Cazinou.
Parea un pic bauta si a pariat 20.000 Euro pe o singura mana de zaruri.
In acelasi timp spuse: “Sper sa nu va deranjez, dar simt ca am mai mult noroc daca sunt complet dezbracata”.
Asa, isi scoase toate hainele, arunca zarul si striga “haide! haide! ca mami are nevoie de hainutze noi!”
Cand zarul s-a oprit, incepu sa sara si sa strige “da! da! am castigat!!!”
A imbratisat angajatii, pe fiecare din jucatorii de langa ea, incaseaza banii, isi ia hainele si pleaca repede.
Toti au ramas cu gurile cascate.
Intr-un final, unul din angajati intreaba: “ce numar a iesit?”
Celalalt raspunde : “Nu stiu, m-am gandit c-ai vazut tu!”

Un tip cu o tipa, dupa o intalnire de succes, merg impreuna pe aleea casei lui. La un moment dat, tipul o intreaba:
-Vrei sa mergi pe la mine, sa bem o cafea?
-Pai, hai sa-ti zic ce-am constatat: imi dau seama de fiecare barbat cum este in pat, dupa cum baga cheia in broasca. Adica daca o bagi repede, smucit, inseamna ca esti animalic si nu-mi place chestia asta; in schimb, daca bajbai si nu nimeresti yala, inseamna ca nu esti experimentat si iara nu imi place.
-Domnisoara, nu stiu, cum fac ceilalti, dar eu inainte de a incerca cheia, ling broasca de-o ia naiba…

Un vanator merge cu cainele lui la vanatoare. impusca el o rata care cade in lac:
-Ei bine…se gandeste vanatorul nostru…de aia am cainele cu mine! Si isi trimite cainele sa aduca rata. Cainele pleaca dar (ce chestie!) nu inoata ci merge pe apa lacului ca Isus. Vanatoarul nu isi crede ochilor. impusca si urmatoarea rata si faza se repeta. Un lucru este clar: cainele poate sa mearga pe apa!
A doua zi vanatorul se hotaraste sa isi ia un coleg cu el pentru a vedea si asta minunea. Si pentru ca surpriza sa fie mai mare nu ii spune acestuia numic. Tata ziua impusa vanatorii nostrii la rate care cad in lac si cainele le aduce ca de obicei fara a-si uda blana. Din partea celui de-al doilea vantor nu vine insa nici o remarca. Catre seara prietenul este intrebat:
-Auzi tie toata ziua nu ti s-a parut nimic interesant la cainele meu?
-Ba da, raspunde prietenul, faptul ca nu stie sa inoate…

Trei vanatori isi lauda cainii. Primul:
-Eram la vanatoare. Si cand sa impusc mi-am dat seama ca mi-am uitat tolba cu cartuse acasa. I-am dat cainelui meu sa miroase teava pustii si in jumatate de ora mi-a venit cu tolba cu cartuse…
-Eu tot asa, eram la vanatoare de rate. Cand sa scot pusca mi-am dat seama ca i-am uitat patul pustii acasa. I-am dat cainelui sa miroase tragaciul si apoi mi-am venit cu patul pustii…
Al treilea: -Eu de intamplarile de la vanatoare cu cainele meu nici nu va mai povestesc. Dar sa vedeti eram odata la plaja cu nevasta-mea si cand sa ne intindem la soare ne dam seama ca nevasta-mea si-a uita bikini acasa. il pun pe caine sa o miroase intre picioare. El fuge acasa si vine tragand vecinu’ de p..a.

Într-o seara, un ţăran cu o găleată într-o mana, cu o nicovala în cealaltă, cu câte o găina sub braţ, se uită nedumerit, când spre stânga, când spre dreapta drumului.
Din spate îl ajunge o blondă. Cetăţeanul necăjit de-atâta bagaj, o întreabă:
– În ce direcţie e gara, domnişoară?
– Mergeţi cu mine că şi eu merg într-acolo.
După vreo sută de metri blonda zice:
– Dacă mă gândesc bine, eu n-ar trebui să merg cu dumneata.
– De ce domnişoară?
– Păi, ai putea profita să mă violezi.
– Cum aşa domnişoară? Cu atâtea lucruri în braţe?
– Sigur, ai putea pune găleată jos, nicovala în găleată şi găinile… le-aş putea ţine eu.

Un cuplu celebra 50 de ani de casnicie. Armonia si linistea din familia lor erau celebre in tot oraselul, asa ca un reporter de hotaraste sa realizeze un interviu.
– Cum se face ca de 50 de ani nu v-a vazut nimeni certandu-va sau macar ridicand tonul unul la altul?
– Secretul este la inceputul casniciei, in luna de miere. Ne-am hotarat sa o petrecem la o cabana superba pe creasta muntilor si am inchiriat doi magarusi pentru a ajunge acolo impreuna cu bagajele noastre. La un moment dat, magarusul sotiei mele s-a impiedicat si au cazut amandoi. Sotia mea, desi se lovise, i-a spus animalului pe un ton calm: “Prima data”. Magarul s-a ridicat si am continuat drumul. Dupa un timp, s-a impiedicat din nou. Sotia mea i-a spus, cu aceeasi voce egala: “A doua oara”. Ne-am continuat calatoria, magarul s-a impiedicat si a treia oara. Atunci sotia mea a scos un revolver si a impuscat magarul in cap. Am facut criza de isterie. I-am spus ca e nebuna sa procedeze asa de crud cu bietul animal si ca trebuie sa consulte un psihiatru. Sotia mea s-a intors catre mine, m-a privit in ochi si mi-a spus calm: “Prima data”. A fost prima si ultima data cand ne-am certat…

El si ea, intr-o masina, se certau de zor. Ea, extrem de suparata, scoate din geanta un briceag, ii taie scula lui si o arunca pe geam. In spatele lor, in alta masina, un tata si cu fetita lui de sase anisori. P**a se lipeste pentru cateva momente pe parbrizul masinii lor.
Fetita intreaba:
– Tati, tati… ce a fost aia?
Tatal, pus intr-o mare incurcatura, zice:
– Un gandac draga mea!
Fetita:
– Oaaa, da’ ce p**a mare avea!

Un barbat avea o aventura de cativa ani cu o italianca. Intr-o
seara, femeia i-a marturisit ca e insarcinata. Acesta i-a propus
femeii o suma mare de bani pentru a pleca in Italia sa nasca
in secret.
Daca era de accord sa ramana in Italia si sa creasca acolo
copilul, el i-a promis ca-i va acorda sprijinul financiar pana
cand copilul va…… implini 18 ani. Femeia a acceptat, dar s-a
intrebat cum va sti el cand se va naste copilul. Pentru a
mentine discretia, el i-a spus sa-I trimita o carte postal pe
spatele careia sa scrie “Spaghete”. Intr-o zi, dupa aproximativ
9 luni, cand barbatul s-a intors de la lucru, sotia l-a intampinat
confuza:
– Dragule, i-a spus ea, azi ai primit o carte postala extrem de
ciudata.
– Ah, da-mi-o doar, iti voi explica mai tarziu despre ce e vorba.
El a citit-o, s-a facut tot alb si a lesinat.
Pe cartea postala scria:
“Spaghete, spaghete, spaghete, spaghete. Trei cu chiftelute,
una fara. Trimite mai mult sos!!!!

Un bancher evreu isi insoara baiatul.

– Simon, fiule, maine zburam la Tel Aviv pentru nunta ta. Imi dau brusc seama ca nu ti-am spus multe lucruri despre viata. De maine vei fi impreuna cu sotia ta, trebuie sa stii unele lucruri. Uite, spre exemplu, cunosti degetele de la mana ?
– Sigur, tata, degetul mare, aratator, mijlociu, etc
– Nu, fiule, stai sa-ti explic : exista degetul calatoriei, al directiei, al placerii, al casatoriei si al distinctiei.
– Ah, nu stiam asta, tata.
– Degetul calatoriei este degetul mare, care iti permite sa faci autostopul ; degetul directiei – indexul -, il intinzi ca sa indici un anumit lucru ; degetul casatoriei – inelarul -, pe care pui verigheta, iar degetul distinctiei – cel mic – pe care-l ridici cand bei cafea.
– Am inteles, tata, dar ai uitat degetul placerii.
– Ah, Simon, l-am lasat pe cel mai bun la sfarsit… degetul placerii este degetul mijlociu, cel mai lung si mai frumos… pentru placere, fiule… il umezesti cu limba… si numeri bancnotele…

Un cuplu mai în vârstă, Margret şi Bert, s-a decis să se mute, la pensie , în Texas.
Bert îşi dorise dintotdeauna să aibă o pereche de cizme de cowboy, autentice, aşa că văzând unele, la preţ redus, le cumpără, le încalţă şi se întoarce acasă.
Păşind mândru în bucătărie, îi zice nevestei: “Observi ceva diferit, la mine?”
Margret îl măsoară o clipă sau două şi zice: “Nimic”.
Frustrat, Bert, se duce la baie, unde se dezbracă, după care reapare în bucătărie în pielea goală şi numai în cizme.
O întreabă iarăşi pe Margret: “Ei, acuma observi ceva diferit la mine?”
Margret se zgâieşte la el, iarăşi, nedumerită şi îi zice: “Ascultă Bertie, eu nu văd, ce este diferit? Aşa cum îţi atârnă astăzi, atârna şi ieri şi tot aşa o să-ţi atârne şi mâine.”
Furios, Bert urlă la ea: “ŞI NU ŞTII DE CE ATÂRNĂ, MARGRET?”
“N-am nici cea mai mică idee…”, răspunde ea.
“ATÂRNĂ, PENTRU CĂ SE UITĂ LA CIZMELE MELE… CELE NOI!!!”
Margret, cu o grimasă: “Mai bine îţi cumpărai o pălărie, Bertie. Zău aşa, era mai bună o pălărie!”

Ţiganul ascundea în casă marfă de contrabandă. Într-o zi, zăreşte pe geam trei poliţişti care veneau la cocioaba lui.
– Vezi, nevastă, eu fug. Tu ascunde toată marfa.
Înşfacă o pernă şi o ia la fugă. Poliţiştii după el. După un timp, îl prind pe ţigan, rup perna bucăţi şi înăuntru numai puf!
– De ce dracu’ fugeai de noi, cioară?
– Eu ştiu de ce alergam, da’ voi de ce alergaţi?

Se duce Bulă la medic:
– Doctore sunt disperat! în urma cu câteva nopţi, m-am întors acasă şi mi-am găsit soţia în pat cu un alt bărbat! Imediat ce m-a văzut a început să plângă, aşa că i-am spus linişteşte-te şi hai să bem o cafea.
Următoarea seara s-a petrecut acelaşi lucru! Dar acum se afla în pat cu vecinul meu! Am luat un pistol ca să îl omor însă ea a început iarăşi să plângă şi să se jelească. Atunci i-am spus: „Bine, gata, te iert! Hai să bem o cafea.”
Ieri la fel! Însă mi-a promis că este ultima oară, că nu va mai face niciodată aşa ceva şi i-am spus: „Bine, gata, te iert! Hai să bem o cafea.” Doctore, acum sunt foarte îngrijorat. Oare este bine să beau atât de multă cafea?

Ora 3:15 noaptea, in Bucuresti. La ambasada Federatiei Ruse in Romania suna telefonul. Ofiterul de serviciu se trezeste cu greu si raspunde: – Alo, ambasada Rusiei, ofiter Karpov la telefon! – Buna dimineata domnule Karpov, puteti sa-mi spuneti cat este ceasul, va rog? se aude vocea de la capatul celalalt al firului. Karpov se uita la ceas si raspunde: – Este ora 3 si 20 noaptea! – Multumesc, spune interlocutorul si inchide. “Ah, cati nebuni au voie sa dea telefon…” gandeste ofiterul Karpov si se culca la loc. Dupa vreo 10 minute suna din nou telefonul. Karpov se trezeste din nou si, iritat, raspunde: – Alo, ambasada Rusiei, ofiter Karpov la telefon! – Buna dimineata, tot eu sunt, replica interlocutorul. Puteti sa-mi spuneti din nou cat este ceasul? Karpov se uita din nou la ceas: – Este ora 3 si jumatate dimineata… – Bine, multumesc, spune celalalt si inchide. “Ah, ce noapte infernala” gandeste Karpov si se duce din nou in pat. Dupa inca un sfert de ora, telefonul suna din nou insistent. De data asta Karpov sare din pat, ridica nervos receptorul si urla: – Alo, Ambasada Rusiei, Karpov la telefon! – Buna dimineata domnule Karpov, tot eu sunt! Mai spuneti-mi o data cat este ceasul! – Este ora… da’ stimate domn, lasa-ma odata in pace! Aici e ambasada Rusiei, suna domnule la robot! – Da’ ce, spune celalalt, robotul mi-a luat mie pendula in 1945?