Un poliţist, singur în casă. Deodată se aude o bătaie în uşă. Poliţistul pune mâna pe pistol, fuge la uşă şi strigă:
– Cine e?
De după uşă se aude o voce:
– Eu!
Poliţistul, cu bătăile inimii acelerate, are un fior metafizic:
– Eu??
Culmea rasismului: să bei Sheridan’s din pahare separate.
Printr-o pădure deasă, la vreme de noapte, un bărbat merge ducând după el, de mână, o fetiţă. Pădurea e ameninţătoare, tăcerea e peste tot. La un moment dat fetiţa scânceşte:
– Nenea, mi-e frică…
Bărbatul nu zice nimic, merge mai departe, trăgând-o după el. Fetiţa insistă:
– Nenea, mi-e frică…
Bărbatul măreşte pasul, acum pare chiar mai posac. Fetiţa nu tace:
– Nenea, mi-e frică…
Bărbatul nu mai rezistă şi izbuneşte:
– Gândeşte-te ce frică trebuie să-mi fie mie, că mă întorc singur!!
Bulă se însurase. Cum era cam prost, nu îi făcea nimic nevestei. Tipa rabdă o zi, rabdă două, rabdă o săptămână, după care se duce la soacră, să vorbească ea cu el, să îi spună ce şi cum. Femeia îl cheamă pe Bulă şi îi arată pe geam doi câini, în mijlocul străzii, în plină acţiune.
– Bulă, vezi ce îi face câinele ăla căţelei?
– Da, mamă.
– Aşa să îi faci şi tu lui nevastă-ta! Apoi să vii să-mi spui cum a fost.
Bulă pleacă şi se întoarce peste câteva ore.
– Ei, Bulă, ia zi? A mers bine?
– Da, mai greu a fost până am scos-o în stradă…
Undeva, într-un apartament la etajul 1, el şi ea, în pat, fac dragoste. Deodată se aude un zgomot pe scară, nişte paşi. Bărbatul ia rapid ceva pe el, iese în balcon şi sare. Femeia se îmbracă şi merge la uşă. Deschide. Urcând pe scări, doar în chiloţi, e tipul care sărise pe geam. Intră în casă şi zice:
– Nevastă, cred că suntem cam stresaţi…