Un tip încearcă să-i vândă unui fermier o soluție contra țânțarilor. Acesta-i spune:
– Tinere, eu te leg pe tine, gol pușcă, de un par în curte, te ung cu soluția aceasta, iar dacă dimineață nu vei avea nici măcar o înțepătură de țânțar cumpăr de la tine tot stocul de soluție.
Acesta cade de acord, se dezbracă și rămâne uns cu alifie, legat de parul indicat.
Dimineața, toată familia fermierului vine să vadă rezultatul. Se uită, tipul mai mult mort decât viu, obosit peste măsură, dar totuși nu are nici o înțepătură:
– Tinere ce s-a întâmplat, cei cu chipul acesta stors de viață?
– Spune-mi bătrâne, nenorocitul ală de vițel mic, are sau nu are mamă.
Lupul a mâncat-o pe bunică, și s-a culcat în pat în așteptarea Scufiței Roșii… De unde putea el să știe că bunicul se întoarce azi acasă, după 7 ani petrecuți în închisoare, iar înainte de asta a luat și două pastile de viagra….
La campionatul mondial de sumo, s-au adunat mai mult de 30 tone de sportivi.
Cel mai incomod adversar într-o bătaie este un alergător de performanță.
Dacă tu ești mai puternic, n-ai să-l ajungi din urmă, iar dacă el e mai puternic, n-ai să scapi.
– Mamă, fă cunoștință, acesta-i Ion, prietenul meu, cât voi o să vorbiți eu mă duc la bucătărie să pregătesc ceva de mâncare.
– Bună ziua, eu sunt Ion.
– Bucuroasă de cunoștință.
– E cam frig la dumneavoastră.
– Dar tu dăte mai aproape .. de ăsta, cum se numește…
– Cămin?
– Ecuator.
– Apropo, bomboanele și șampania sunt pentru dvs.
– Mulțumesc, mulțumesc, dați-mi matricola. Oiii mă scuzați, sunt profesoară la universitate, din obișnuință am zis asta. Ia spune, bani de nuntă ai?
– Dar nu avem încă de gând să ne căsătorim.
– Nici bunicul nu avea de gând să moară. Ce lucrează mama?
– Șomeră.
– Dar tatăl?
– Și el șomer.
– Spui deci, că ambii lucrează în același loc? Cât câștigă mama?
– Nimic.
– Cee lunar, nimic??? Clar, mă duc eu la bucătărie să o ajut pe fiică-mea. Tu mai vorbește cu soțul.
– Noroc!!Ai făcut armata?
– Nu.
– De ce, ești bolnav, sau înveți?
– Învăț.
– Bravo, unde?
– La școala de meserii…
– Și mai ziceai că nu ești bolnav. Bei des?
– Nu.
– Fata mea e frumoasă?
– Da.
– Și mai ziceai că nu bei.
Pentru a pregăti cocktail-ul ”Trei purcei” avem nevoie de următoarele ingrediente:
inviți prietenii – 2 bucăți
Votcă – 1 ladă.
După finisarea academiei militare, trei locotenenți se prezintă comandirului unității militare și fiecare raportează:
– Domnule Colonel, locotenentul cutare, s-a prezentat pentru continuarea carierei militare.
Colonelul se uită la ei și le spune:
– Cu partea teoretică, am înțeles că sunteți pregătiți, dar voi mai bine mi-ați răspunde la 3 întrebări simple, și anume ”Cum vă atârnați față de băutură?”, ”Cum vă atârnați față de femei?”, ”Cum vă atârnați față de serviciul militar?”, aveți două ore pentru a pregăti răspunsurile.
După 2ore vine primul locotenent:
– Nu beau, pe soție nu o înșel, vreau să satisfac serviciul militar în continuare.
– Bine – zise colonelul – vei fi comandirul subunității nr. 3.
Vine al doilea și raportează:
– Vodkă beau în fiecare zi, soția o înșel de câte ori am posibilitatea, și cam nu-mi place serviciul militar.
– Foarte bine, tu vei fi șeful depozitului.
Intră al treilea și raportează:
– Domnule colonel, băutura e în portbagaj, femeile în mașină, aștept ordinele dumneavoastră.
Se apropie colonelul de birou, ridică receptorul, formează numărul și vorbește:
– Alo, dragă eu azi am să vin mai târziu acasă, trebuie să-i fac cunoștință cu unitatea militară, noului meu adjunct.
O grupă de cercetători britanici au fost angajați să elucideze o anumită problemă științifică. Trece o săptămână, două, o lună…. În sfârșit conducătorul grupului întreabă:
– Domnilor, cunoaște cineva antonimul cuvântului ”Evrica”???
Dacă sunteți prea leneș pentru a duce gunoiul, lăsați-l pe holul blocului, apoi suna la poliție și spune-le că în blocul tău este un pachet suspect …
În SUA se organizează un concurs cu tematica ”Cine știe cel mai bine R. Moldova.” Câștigătorii urmând să primească o excursie în R. Moldova. Locul întâi – o săptămână, locul doi – două săptămâni, locul trei – trei săptămâni.
Intră Bulă în cabinetul directorului:
– Domnule director, elevul Popescu numai ce m-a trimis la dracu.
– Claar, și tu ce ai făcut??
– Am venit la dumneavoastră.
Un jurnalist îl întreabă pe un țăran:
– Nea Marine, cum a fost anul trecut?
– Sincer să fiu a fost minunat. Grâul a avut roadă bogată, pâine o să am, la fel și cartofii, și celelalte produse agricole. Plus la asta iată și scroafa degrabă o să fete. Nu o să murim de foame.
– Și nu vreți să-i mulțumiți pentru asta Președintelui?
– Dar pentru ce??? Eu singur am arat, singur am semănat, am cosit, care e meritul lui aici???
– Chiar nu aveți nimic pentru ce să-i mulțumiți – întreabă pe un glas dur reporterul.
– Dacă să mă gândesc bine, cine știe, poate cu scroafa a fost meritul lui.
Un avertisment la o uzină:
”Este interzis lucru fără echipamentul de protecție. Amenda – 380 Volți”
La teatru de obicei (cel puțin așa-i la noi), textele care pot fi citite direct pe scenă, actorii nu le învață pe de rost, fac cunoștință cu textul doar la repetiții pentru ași identifica rolul, iar pe scenă pur și simplu le citesc. Nu mai țin minte ce spectacol rula, dar lucrurile s-au desfășurat cam așa: pe scenă apare un sol și-i transmite regelui o scrisoare cu replica:
– Măria Ta, o gramotă (scrisoare) de la răsărit sosiră.
Regele scoate sigiliul de pe sul, îl desface și … acolo nimic nu e scris (colegii iau făcut o farsă), dar fiind actor cu experiență, întinde sulul, solului și cu glas poruncitor:
– Citește-l, mesagerule.
Actorul ce juca rolul solului, nu era nici el un novice. Întinde hrisovul înapoi regelui:
– S-analfabet Măria Ta.
Pe când eram la universitate, aveam un profesor de matematică foarte inteligent (Dumnezeu să-l odihnească în pace), dar și foarte gras. Într-o zi se duce la cantina universității și cumpăra două porții de ciorbă și două porții de felul doi. Ajunge la casă. Casierița socoate la calculator și spune: ”29 lei 17 bani”, el îi răspunde ”Nu-i corect mai socotiți odată”. Casierița iarăși socoate: ”Mă scuzați, 29 lei și 47 de bani”, el iarăși: ”Nu e corect”. Casierița, o domnișoară tânără, deja se înroșise, dar mai socoate o dată: ”29 lei 11 bani”, la care profesorul : ”Iarăși nu este corect”. Fata, deja disperată: ”Dar cât trebuie să fie atunci?”, profesorul liniștit: ”Nici cea mai mică idee nu am cât costă toate astea, dar pentru două porții identice, trebuie să se primească un număr par. ”