Era unul pe malul unei ape şi dădea la peşte. Deodată muşcă. Cînd scoate undiţa din apă, ce să vezi – un peştişor de aur. Ăsta dă să-l bage-n traistă, cînd trece altul pe lîngă el:
– Ce faci bă, fraiere, aruncă-l, bă, înapoi în apă, tu nu ştii că peştişorul de aur îţi îndeplineşte trei dorinţe?
Se uită pescarul la peşte şi zice:
– Hai bă, dă-te dracu’ că şi-aşa eşti mic şi pricăjit, marş în p***a mă-tii înapoi în apă!
Nu-l aruncă bine-n apă că peştişorul de aur scoate capul afară şi-i zice:
– Bă, pentru că m-ai salvat îţi îndeplinesc trei dorinţe. Da’ orice mi-ai cere, lu’ ăla îi dau de două ori mai mult, că el te-a învăţat de bine.
Stă ăsta pe gînduri şi zice:
– Vreau o vilă ultrasupărată aici pe malul apei!
Pac! Îi apare-n faţă o vilă. Cînd se uită, lîngă vila lui, lu’ ăla îi făcuse două vile.
– Vreau 3 saci de bani!
Pac! apar lîngă el 3 saci de bani. Lu’ ăla îi apar 6 saci.
– Auzi, bă, ia-mi un c*i!

Se fac pregătiri pentru un congres al pescarilor. Preşedintele:
– Trebuie să evităm situaţia din anii precedenţi, cînd, la masa festivă, după vodcă şi palincă, s-a început cu chestii răsuflate de genul: “am prins o ştiucă atîta, am prins un caras atîta, de 50 cm, de 70 cm, de 3 la 7 kg, etc”; sînt chestii jenante. Aştept propuneri în acest sens.
Unul propune să se dea angajamente scrise; şeful spune că asta s-a mai făcut şi nu s-a respectat, etc. Un alt tip zice:
– Domnilor, sînt chestii ce nu pot fi controlate, la un păhăruţ omul uită de toate angajamentele. Eu aş sugera să folosim nişte cătuşe, fiecare să avem pe tot timpul
mesei cătuşe la mîini şi astfel nu se mai poate arăta că a prins unul atîta sau atîta.
Se acceptă varianta ca fiind cea mai sigură. Au loc lucrările şi se ajunge la masa festivă: gustări, vodcă, măsline, mămăliguţă, palincă… Preşedintele tocmai vorbea:
– Am filat, am întins, a muşcat, am început să-l trag, l-am adus la mal, am luat minciogul şi l-am scos afară. Era, era (vizibil jenat de cătuşe, arăta cu mîinile depărtate, făcute căuş), avea un ochi uite atîta de mare!

Un pescar cu sticluţa de vodcă lîngă el. La un moment dat, prinde peştişorul de argint. Dă el să-l arunce, da’ ăsta îi vorbeşte:
– Stai că-ţi îndeplinesc o dorinţă.
– Du-te, băi, în p***a mă-tii!
– Stai, băi fraiere!
– Bine, băi… de acu’ să mă p*ş vodcă.
– OK.
Aruncă ăsta peştişorul. După un timp, se termină sticla lui de vodcă. Stă ăsta ce stă pe gînduri şi pînă la urmă ia sticla şi se pişă în ea. Miroase… vodcă. Bea… vodcă. Vecinu’ se uită la el ca la felu’ paişpe.
– Ce faci, băi, acolo?
– Beau vodcă.
– Du-te, băi!
– Ia şi gustă!
Vecinul, iute la mînie îi dă una peste mînă şi sticla zboară şi se sparge de o stîncă. Ăsta ia un ciob şi i-l dă vecinului să-l miroasă. Ăsta miroase.
– Votcă, băi, chiar ai avut dreptate.
– Vezi, băi, fraiere… acu’ dacă ai spart sticla, treci şi ia de la sursă…

Un pescar îşi strîngea sculele de pescuit supărat că nu prinsese nimic. Cînd să plece, îl opreşte un pitic:
– Ştii cine-s eu?
– Nu.
– Eu sînt piticul bălţilor.
– Şi ce-i cu asta?
– Păi eu îţi îndeplinesc trei dorinţe dacă îmi îndeplineşti şi tu una!
– OK. S-a făcut.
Şi pescarul cere să devină foarte bogat, să aiba o casă foarte luxoasă şi o soţie care sa arate superb. Piticul bălţilor îi promite că îi va îndeplini dorinţa, dar îi cere să-l lase să-l reguleze. Pescarul refuză la început, dar se gîndeşte ce ar pierde şi acceptă. După ce-şi fac
treburile, la plecare piticul întreabă:
– Tu cîţi ani ai?
– 35. De ce?
– Păi la vîrsta asta mai crezi în piticul bălţilor?

În mijlocul apei uni lac, o femeie se îneacă. Un bărbat pe mal începe să strige după ajutor. Un pescar aflat în apropiere vine în goană şi-l întreabă ce s-a întîmplat. Bărbatul îi spune:
– Omule bun, îţi dau 100 $ numai să o salvezi pe nevastă-mea, că se îneacă!
Pescarul acceptă, se aruncă în apă şi scoate femeia teafără pe mal.
– Acum dă-mi suta de dolari, spuse pescarul.
– Păi cum să-ţi spun, am crezut că-i nevastă-mea, dar m-am înşelat, iar tu ai salvat-o pe… soacră-mea!
– Ăsta mi-e norocul, spuse pescarul scoţînd portofelul. Spune-mi cît naiba îţi datorez…

Doi olteni în vacanţă.La ora 3 dimineaţa,unul îl trezeşte pe celălalt:
– Marine!
– Ce-i?
– Deschide ochii şi spune-mi ce vezi?
– Cerul.
– Şi?
– Şi Luna.
– Şi?
– Şi Carul Mare.
– Şi?
– Şi Carul Mic.
– Şi?
– Şi… Ioaneee!… ăştia ne-au furat cortu’.

Olteanul merge la casa de bilete:
– Vreau un bilet!
– Unde?
– Aici, în palmă!
– Dar unde vreţi să mergeţi?
– La cumnatu’meu.
– Bine, bine, dar unde stă cumnatul dv.?
– Lîngă nişte prieteni!
– Dar în care sat?
– În Scorniceşti.
– Ia biletu’.
Olteanul iese pe peron şi vede că trenul tocmai a ieşit din gară. Se mai uită o dată la tren, după care se uită la bilet şi spune rîzînd:
– Tu poţi să pleci, biletu’-i la mine

Un negru se duce la oficiul forţelor de muncă din Africa de Sud.
– Bună ziua! Aş dori un loc de muncă.
– Sigur, cum să nu, se poate, zise albul. Dar să ştiţi că nu mai avem decît un post de director la minele de diamante, daca vă convine.
– Bineînţeles.
– Salariul din păcate a mai scăzut. Nu mai este 150.000 $/an, ci numai 120.000 $/an.
– Excelent, spuse contrariat negrul.
– Iar vila unde o să locuiţi nu are decît trei etaje, ne pare rău şi pentru piscina care este deocamdată în construcţie. Cît despre limuzină, trebuie să vă mulţumiţi cu un Lincoln, pentru că Mercedes-ul s-a stricat .
– Chiar aşa, domnule, nu-mi vine să cred. Dumneata îţi baţi joc de mine ?
– Păi cine a început primul?

Un ditamai 747 întîmpina un front de turbulenţă maximă aşa că pilotul n-are încotro şi anunţă pasagerii că vreo cîţiva dintre ei vor fi sacrificaţi. Le mai zice că alegerea celor care vor fi aruncaţi din avion se va face, conform regulamentului, în ordine alfabetică.
– African-Americans, please!
Nici unul.
– Blacks!
Nici unul.
– Darkies!
Nici unul.
– Jungle bunnies!
Nici unul.
Un negru mare şi urît îşi ţinea copilul în braţe şi-l mîngîia pe cap zicînd:
– Fii cuminte, că azi sîntem niggers!

Un negru vrea să devină şi el alb. Se urcă pe un zgîrie-nori şi începe să se roage:
– Doamne, te rog fă-mă şi pe mine alb!
Dumnezeu îl aude şi trimite un înger să-l rezolve. Vine îngerul la negru şi îi zice:
– Ce vrei, bă negrule?
Negrul:
– Doamne, mulţumesc că m-ai ascultat. Te rog să mă faci şi pe mine alb că toţi ceilalţi să mă sufere.
– Uite, bă negrule, zice îngerul, aruncă-te de aici şi cînd ajungi jos devii alb!
Zis şi făcut. Se aruncă negrul de pe zgîrie-nori şi cînd ajunge jos se aude o bufnitură, la care îngerul:
– Doamne, ce nu pot să-i sufăr pe negrii ăştia!

Un inspector de sănătate vizitează un spital de nebuni. Cum toată ziua a fost ocupat cu alte treburi, ajunge la spital mai spre seară. Intră în spital şi urcă spre biroul directorului, care era la etajul trei. Ca în toate spitalele româneşti, şi în acesta pe casa scării nu era nici un bec, deci era pe acolo întunericu’. Şi cum urca el, ajunge la etajul întîi, acolo pac! se trezeşte cu un şut în c*r… dar nu vede pe nimeni. La etajul următor, la fel… cînd ajunge la trei primeşte trei şuturi. Pînă la urmă, ajunge tipu’ la director în birou şi-l întreabă furios care-i treaba cu şuturile.
– Aaa, zice directorul, ăsta e modul nebunilor de a spune “bună ziua”.
– Dar la etaju’ trei am primit trei şuturi!
– Da, aveţi dreptate, dar v-aţi întîlnit cu bîlbîitu’…

Un oltean se duce-n vizită la un prieten din Moldova. Ies ei la o bere şi stînd la masă văd doi muncitori: unul săpa un şanţ cam de 40 cm lăţime şi 60 cm adîncime; la cîţiva metri în spatele lui, celălalt astupa groapa… Olteanul nu se poate abţine şi-i întreabă pe cei doi care-i treaba. Unul din ei răspunde:
– Dom’le, în mod normal. echipa noastră e formată din 3 oameni: unul sapă groapa, altul pune cablul, iar cel de-al treilea o astupă, numai că ăla de punea cablu’ este în concediu..

Cică un tip, tînăr militar, venea acasă mereu noaptea tîrziu şi zdrang, zdrang cu cizmele de perete după ce le descălţa. Într-o zi, vecinul:
– Auzi, vecine, te rog mult, nu mai izbi dracului cizmele alea de cîte ori vii acasă că mă ţii aşa de luni de zile şi ma tot trezeşti în miez de noapte.
Vine militarul a doua zi, iar noaptea tîrziu, zdrang prima cizmă şi-şi aminteşte: “Aoleo, am uitat de vecinu’. Ia s-o pun eu p-asta uşurel jos. Sper că nu l-oi fi trezit deja.” După vreo oră, vecinu’ la uşa ăstuia: “In p***a mă-tii, izbeşte naibii şi cizma ailaltă să mă pot culca odată.”

Invitat la şcoală, generalul vorbeşte copiilor despre eroismul ostaşilor români în 1944, în luptele din pădurea Băneasa.
– În ziua de 15 august 1944 am bătut la nemţi de s-au c***t pe ei…
– Domnule general, vă aud copiii, fiţi atent, zice profesoara.
– Lăsaţi, doamnă, să ştie copiii adevărul istoric! A doua zi, nemţii s-au regrupat, tunuri, etc. şi ne-au bătut de ne-am c***t pe noi…
– Dom’ general, copiii…
– Lăsaţi, doamnă, să ştie copiii. În fine, după o săptămînă, a venit la noi pădurarul şi ne-a zis: “Ia mai căraţi-vă de-aici, derbedeilor, că mi-ati umplut pădurea de c****i!”

Ion proaspăt însurat către Maria…
– Dragă, bine că am venit acasă… aşe mi de foame că te mănînc de tot….ce-mi dai azi de cină?
– Nimic, Ioane….n-am ştiut că tre’ să fac mîncare şi mă-ta n-o trecut pe acia…..
– Dară, mă fomeie, dă-mi te rog măcar nişte lapte…
– N-am!
– Păi cum nu ai că mă nervezi acuma… Dară n-ai putut mulge vaca că doară nu stă degeaba în poiată…
– Da’, mă Ioane, io nu ştiu cum să mulge o vacă…
La care Ion deja nervos peste măsură “Doara cum, mă proasto, exact cum îmi beleşti mie p**a, numa’ că invers!”