La ora de psihologie, profesorul prezintă elevilor cele trei stări ale psihicului uman: starea de calm, de iritare şi de enervare. Scoate un celular, formeaza un număr de telefon şi spune:
– Alo, bună seara, aş dori cu Gică, spuse profesorul.
– Gică nu locuieşte aici! spune persoana (cu calm).
– Aceasta a fost starea de calm, spuse profesorul.
Formează acelaşi număr de telefon şi spune:
– Alo, bună seara, Gică este acasă?
– Domnule, v-am mai spus, Gică nu locuieşte aici, spuse aceeaşi persoana (cu iritare).
Profesorul spune:
– Aceasta a fost starea de iritare.
Formează pentru a treia oară acelaşi număr de telefon şi spuse:
– Alo, bună seara, Gică este acasă?
Persoana, de-a dreptul enervată, îi spune:
– Domnule, fir-ai tu să fii… nu este nici un Gică aici!
Acestea au fost cele trei stări.
Bulă, un elev inteligent, vine din spate şi zice:
– Mai există o stare în psihicul uman, o stare de disperare.
Ia telefonul, formează acelaşi număr şi spune:
– Alo, sînt Gică, m-a căutat cineva?..

Bula a fost invitat de omologul său sovietic, Bulaev. Ajuns la Moscova, Bulaev, gazdă bună, îl plimbă prin oraş să-i arate frumuseţile, îl duce şi în garsoniera lui, îi arată telefonul, ceasul, televizorul, mobila… Bulă îl întreabă cu ce se ocupă, îi răspunde că e inginer constructor.
– Vezi podul acela peste Neva? Ei bine, eu l-am construit!
Bulă îl invită şi el la Slatina, la el acasă, Bulaev vine, Bulă îi arată oraşul, apoi îl cheamă acasă la el, îi arată vila în care locuieşte, interfonul de la poartă, scara interioara, combina muzicală, calculatorul, etc.
– Dar tu cu ce te ocupi, măi Bulă?
– Vezi rîul acela?
– Da, răspunde Bulaev.
– Ei bine, acolo trebuia sa fie un pod…

Mama şi tata lui Bulă se-nţeleg ei să vorbească codificat cînd vor să o facă ca să nu-nţeleaga Bulă ce zic. Într-o zi, îi zice ta-su lui Bulă:
– Bulă, du-te la mama şi zi-i că vreau să bat la maşină.
Se duce Bula la mă-sa:
– Mama, mama, zice tata că vrea să bată la maşină.
– Bine, Bula, da’ du-te şi zi-i că n-am decît cerneală roşie.
Îi zice Bulă lu tac-su, după vreo două zile din nou îl trimite ta-su pe Bulă la mă-sa, asta iar îi zice că n-are decît cerneală roşie şi tot aşa de cîteva ori. După un timp, îi zice mă-sa lui Bulă:
– Bulă, du-te la tata şi zi-i că am cerneală albastră acum.
Se duce, îi zice, la care ta-su:
– Bulă, du-te şi zi-i că am scris de mînă!

Bulă ajunge în America şi nu ştia cum să facă rost de bani. Merge el prin oraş şi vede un cabinet: “Dr. John vindec toate bolile din lume”. Mai merge ce mai merge şi vede un alt cabinet: “Dr. Smith vindec toate bolile din lume”. Se gîndeşte el să-şi deschidă un cabinet asemănător. Zis şi făcut. “Dr. Bulă vindec toate bolile din lume”. Acum concurenţii s-au gîndit să-l elimine şi trimit la el un om să spună că nu are gust.
Pacient: Dom’ doctor, orice mănînc nu pot să simt gustul mîncării. Nu ştiu ce să fac!
Bulă: Se rezolvă. Asistentă, vezi dulapul 6, sertarul 5, 2 linguriţe.
Pacient: Păi dom’ doctor ăsta-i c***t.
Bulă: Pacient recăpătat gustul.
A doua zi pacientul vine din nou.
Pacient: Dom’ doctor, am o mare problemă. Nu ţin minte nimic. Uit de la mînă pin’ la gură.
Bulă: Nici o problemă. Se rezolvă. Asistentă, vezi dulapul 6, sertarul 5, 3 linguriţe.
Pacientul: Dom’ doctor, dacă-mi daţi iar c***t…
Bulă: Pacient recăpătat memoria.
A treia zi pacientul vine iar.
Pacientul: Ştiţi, dom’ doctor, am o mare problemă. Ştiti, eu cu femeile nu prea pot, ce mai, nu mi se scoală.
Bulă: Se rezolvă şi asta. Asistentă, te rog dezbracă-te.
Se dezbracă asistenta, se mişcă pe lîngă pacient, nimic.
Bulă: Da, e adevărat, dar staţi liniştit, se rezolvă. Asistentă, dulapul 6, sertarul 5, 2 linguriţe.
Pacientul: Dom’ doctor, dacă-mi daţi iar c***t, te f*t şi pe tine şi pe asistentă de nu vă vedeţi.
Bulă: Pacient recăpătat potenţa.

Toamna, în prima zi de şcoală, învăţătoarea îi întreabă pe copii unde şi cum şi-au petrecut vacanţa… Costel a fost la mare cu tata, a învăţat să înoate, Monica a fost la munte cu mama şi o prietenă, au făcut excursii. Iar Bulă a fost la ţară la bunica. Foarte entuziasmat, a început să povestească:
– Bunica are găini, raţe şi două vaci: una roşie şi una albă. Şi ştiţi… tovarăşa învăţătoare… într-o zi a venit taurul de la comună şi a f***t vaca roşie.
– Vai de mine, Bulă, cum poţi vorbi aşa urît, ieşi afară şi în pauză să vii la mine în cancelarie.
Foarte supărată, în pauză, învăţătoarea îl ceartă şi-i spune:
– Ştiu că eşti un copil emancipat, dar nu se vorbeşte aşa în faţa copiilor. Trebuia să spui şi tu că i-a făcut o surpriză şi eu înţelegeam.
– Bine, tovarăşa învăţătoare, îmi pare rău, o să fiu atent altadată.
În toamna următoare, în prima zi de şcoală, învăţătoarea iarăşi întreabă copiii cum şi-au petrecut vacanţa. Costel, de data asta, a fost la munte, Monica la mare, iar Bulă tot la bunica.
– Pe lîngă animalele ce le-a avut, bunica are şi iepuri acum. Şi ştiţi, tovarăşa învăţătoare, iarăşi a venit taurul de la comună şi a făcut o surpriză la vaca roşie… a f***t-o pe vaca albă

La şcoală, învăţătoarea le cere copiilor să-şi invite la şcoala bunicii şi străbunicii, dacă aceştia au fost martori la Răscoala din 1907. A doua zi, la ora de istorie apare Bulă cu bunicu-său:
– Povesteşte-ne, bace Bulă, cum o fost atuncea, zice învăţătoarea.
– Păi, fata mea. eu pe atuncea eram în putere… şedeam eu pe-acasă cu lucrul cînd numai ce vine vecinul Petre în fugă: mă Bulă, ia repede o sapă, un topor, ce ai, şi vino repede că-i ţara în primejdie. Luat-am eu securea din şură şi haida cu vecinul în centrul satului… Colo satu’n păr… Da’ nu zici c-or venit alţii mai tari ca noi, ne bătură bine şi ne băgară în dube…
– Bace Bulă, zice învăţătoarea, ceva nu se potriveşte. Pe-atuncea nu erau dube… ‘mnetale precis nu-ţi aminteşti de ce trebuie. Ia mai gîndeşte-te o ţîră.
– Fata mea, zice Bulă seniorul, cred că ai dreptate… amu’ îmi amintesc cum o fost… şedeam eu cu vecinu’ Petre în crîşmă, la un ţoi de ţuică, şi numa’ ce vine la noi cîrciumaru’ şi ne zice:
– Mă Petre, mă Bulă, mereţi repede pe la casele voastre şi luaţi-vă ori coasa ori furca, ce-ţi avea, şi mergeţi la adunare că-i bai de ţară!
Merserăm noi pe-acasă, luarăm furcile şi haida în centru’ satului… Colo tăt satu’ cu căţel şi purcel… Da’ nu zici că veniră alţii mai buni ca noi, ne bătură bine şi ne suiră în dube…
– Bace Bulă, iară nu-i bine. ‘mnetale le cam încurci şi nu-ţi mai aminteşti corect tot ce-a fost, zice învăţătoarea.
– Iertaşi-l, zice Bulă jr., tovarăşa învăţătoare pe bunicu’, că el întotdeauna încurcă răscoala cu cooperativizarea…

Proaspăt căsătorit, Bulă este recrutat şi e repartizat la vînătorii de munte. După 5-6 luni de instrucţie fără nici o permisie, în plină iarnă, unitatea porneşte într-o aplicaţie pe munte, chiar pe lîngă comuna unde Bulă îşi lăsase nevasta. Omenos, comandantul îi acordă o permisie de o noapte. Fericit, Bulă îşi pune schiurile şi realmente zboară spre mult dorita-i soţie. A doua zi, seara, in dormitor, Bulă organizează un concurs-ghicitoare:
– Cine-mi spune care sînt primele trei lucruri pe care le-am făcut cînd am ajuns acasă?
– În primul rînd, ţi-ai salutat familia, opinează cineva.
– Greşit! În primul rînd m-am culcat cu nevastă-mea! Al doilea?
– Ţi-ai salutat familia!
– Greşit! M-am culcat a doua oară cu nevastă-mea! Şi al treilea?
– Te-ai culcat a treia oară cu nevastă-ta!
– Nu, nici chiar aşa, spune Bulă. În al treilea rînd… mi-am scos schiurile din picioare!

La şcoală, în prima zi, profesoara întreabă despre meseriile părinţilor.
Gigel:
– Tata e muncitor !
– Atunci stai în prima bancă, Gigel! Aşa spune şi partidul: muncitori, ţărani, intelectuali.
Ionel:
– Tata e măcelar!
– Gigel, treci tu în banca a doua, iar tu, Ionel, în prima bancă!
Faza se repetă cu diverşi copii, cu părinţi cu meserii dintre cele mai interesante. Se ajunge şi la Bulă.
– Tata e la Securitate !
– Atunci, Bulă, tu o să stai în prima bancă! Dar, Bulă, ce face tatăl tău acolo?
– Nu ştiu, aseară l-au luat

Bulă era student la Facultatea de Medicină. Sesiune de examene. Profesorul şi asistentul au luat diverse organe de la un cadavru şi le-au pus într-un sac negru. Studenţii trebuiau să intre în sală, să bage mîna în sac, să palpeze un organ, să recunoască organul numai prin palpare, să spună ce organ este, să-l scoata din sac şi să prezinte tot ce au învăţat despre organul respectiv.
Maricica intră, bagă mîna în sac şi spune: Rinichi!
Îl scoate, într-adevăr un rinichi, se apucă şi spune tot ce ştie despre el.
Intră Gigel. Bagă mîna în sac, palpează şi spune: Ficat!
Îl scoate, într-adevăr un ficat, se apucă şi spune tot ce ştie despre el.
Faza se repetă cu mai mulţi studenţi.
Intră Bulă. Bagă mîna în sac, palpează şi spune: Lebăr!
Profesorul, cu un aer superior, se uită zîmbînd la asistent şi îi cere lui Bulă să mai palpeze o dată. Bulă se conformează, cu acelaşi verdict: Lebăr!
Profesorul, cu acelaşi aer superior, se uită din nou zîmbind la asistent şi îi cere lui Bulă să mai palpeze o dată. Scena se repeta de cîteva ori. Bulă e constant în verdict, motiv pentru care profesorul îi cere să scoată organul din sac. Stupoare. Bula avea dreptate: un lebăr.
Profesorul:
– Domnule asistent, atunci oare ce am mîncat noi în pauza de prînz?

Bulă copil, acas?. Se stricase ceva la robinetele de la baie, motiv pentru care a venit un instalator să repare. Bulă, curios din fire, nu-l slăbeşte din ochi pe instalator. De cîte ori acesta scoate din trusă vreo sculă, Bulă e cu
întrebările. Instalatorul scoate un patent.
– Ce e acesta, nene?
– Un patent!
– Are şi tata’ meu două, unul mai mic cu care mai repar?
în casă şi unul mai mare cu care repară maşina !
Instalatorul, enervat, scoate o cheie franceză.
– Ce e asta, nene?
– O cheie franceză!
– Are şi tata’ meu două, una mai mică cu care mai repară în casă şi una mai mare cu care repară maşina !
Faza se repet? cu mai multe scule. La un moment dat, instalatorul vrea să facă pipi şi se descheie la şliţ.
– Ce e asta, nene?
– O p**ă, zice instalatorul exasperat.
– Are şi tata’ meu dou?, una mai mică cu care face pipi şi una mai mare cu care o spală pe mama pe dinţi

Profesoara intră în clasă în prima zi şi zice:
– Bună dimineaţa, copii!
– Bună dimineaţa mea, zic copiii.
Profa nu prea ştie ce să creadă, dar nu zice nimic. A doua zi:
– Bună dimineaţa,copii!
– Bună dimineaţa mea.
Profa iarăşi nu zice nimic, crede că copiii nu prea ştiu bine limba. A treia zi, Bulă lipseşte:
– Bună dimineaţa, copii!
– Bună dimineaţa, zic copiii.
Profa îşi dă seama că Bulă vrea să o enerveze şi de aceea
tot zice “mea” la sfîrşit. Vorbeşte cu copiii ca în ziua care vine să nu-i mai răspundă la salut. Intră în clasă şi zice:
– Buna dimineaţa, copii!
La care Bulă:
– Du-te-n p**a mea!

La o inspecţie, învăţătoarea le arată copiilor fotografii cu personaje cunoscute. Arată poza cu Lăcătuş:
– Cine e acesta?
Bulă ridică mîna:
– Lăcătuş!
– Bravo, dar acesta? arătînd poza lui Hagi.
– Hagi, strigă Bulă.
– Bravo, văd că te descurci bine, iar învăţătoarea le arată poza cu Ceauşescu.
Nimeni nimic.
– Nu se poate să nu îl cunoaşteţi, nici tu, Bulă, nu ştii?
– Nu, că pe ăştia de la Craiova nu-i cunosc.

Bulă vine acasă de la grădina zoologică şi povesteşte:
– Ştii, tată, la grădina zoologică am ajuns la o cuşcă, şi… şi…
– Ei, spune odată!
– Şi domnul profesor a spus că este o barză.
– Înseamnă că a fost chiar o barză.
– Păi bine, tată, dar de cînd am vorbit despre barză, am crezut că nu există o asemenea pasăre..

O blondă supraponderală merge la doctor să-i ceară un sfat. Acesta îi spune că dacă vrea să slăbească 10 kg trebuie să alerge timp de o lună. Blonda urmează sfatul medicului şi, fericită, după o lună îi dă telefon să-i spună ce mult a slăbit. La sfîrşitul conversaţiei, îl întreabă:
“Şi acum cum pot să ajung acasă? 300 de km este o distanţă destul de mare.”

Două blonde se întîlnesc în faţa unei policlinici. Una dintre ele plîngea.
– De ce plîngi?
– Trebuie să-mi fac analiza sîngelui.
– Şi de ce plîngi? Ţi-e frică?
– Da. Pentru asta trebuie să te înţepe în deget.
Atunci a doua blondă începe să plîngă şi ea. Cealaltă se opreste înmărmurită:
– Dar tu de ce plîngi?
– Eu am venit pentru un test de urină.