Nu e banc dar e superinteresant .

In curand se implinesc 18 ani de cand am inceput sa lucrez la Volvo, o intreprindere suedeza. A lucra cu ei este ceva foarte interesant. Orice proiect aici ia 2 ani pentru a se concretiza, oricat de ingenioasa sau simpla ar fi ideea. Este o regula.
Procesele de globalizare cauzeaza in noi(brazilieni, argentinieni, columbieni, peruani, venezuelieni, mexicani, australieni, asiatici,etc. ..) o anxietate generalizata in cautarea de rezultate imediate. In consecinta, stilul nostru rapid nu se incadreaza deloc cu termenele descadenta intarziate ale suedezilor.
Suedezii dezbat, si iar dezbat,organizeaza “n” sedinte, efectueaza evaluari, etc…, SI LUCREAZA … dupa o schema mult mai incetinita. Ceea ce este uimitor, este ca acest stil tot timpul da rezultate, in
timpul lor (al suedezilor), astfel ca punand impreuna maturitatea necesitatii cu tehnologia potrivita, nu prea inregistreaza pierderi.
Pe scurt:
1) Suedia este de marimea unui singur stat din Mexic;
2) Nu are decat 2 milioane de locuitori;
3) Cel mai mare oras, Stockolm, abia daca are 500 de mii de locuitori,asa ca o mica localitate din Mexic;
4) Mari intreprinderi cu capital suedez: Volvo, Scania, Ericsson,Electrolux , ABB, Nokia, Nobel Biocare, etc.
Nimic rau in asta, nu-i asa? Pentru a avea o idee de importanta lor, ajunge sa mentionez ca Volvo face motoarele propulsoare ale navetelor de la NASA.
Poate se inseala suedezii, dar ei sunt cei care-mi dau mie salariul.Trebuie sa mentionez ca nu cunosc un alt popor care sa aibe o cultura colectiva ca a suedezilor.
Va voi povesti o scurta istorie doar ca sa va faceti o idee: prima data cand m-am dus in Suedia in 1990, unul dintre colegii mei suedezi ma aducea la serviciu in fiecare dimineata cu masina lui. Era in
septembrie, era frig si fulguia. Ajungeam foarte repede la intreprinderesi el parca masina tot timpul foarte departe de intrare. In fiecare dimineata vin in jur de 2 mii de angajati cu masina la serviciu. In prima zi nu am facut nici un comentariu, nici in a doua sau in a treia, dar in una din zilele ce au urmat, cu un pic mai multa incredere, l-am intrebat pe colegul meu:
– Aveti locuri de parcare fixe aici? Am vazut ca parcarea este complet goala cand ajungem si totusi tu parchezi la coada complet?
Iar el mi-a raspuns pur si simplu:
– Nu, dar cum noi ajungem foarte devreme, avem tot timpul sa mergem pana la intrare, dar cei care ajung mai tarziu au mai multa nevoie sa gaseasca locuri mai aproape de intrare, nu crezi?
Imaginati-va ce fata am facut. Si acest lucru a fost suficient ca sa-mi schimb in profunzime mentalitatea.
Mai nou, in Europa exista un curent denumit “Slow Food”. Asociatia internationala a alimentatiei cu rabdare (Slow Food International Association) , al carei simbol este melcul, isi are centrul in Italia.
Ceea ce predica aceasta miscare “slow food” este ca oamenii trebuie sa manance si sa bea lent, pentru a savura mancarea, pentru a se bucure de procesul de prepare al mancarii, impreuna cu familia, cu
prietenii, fara graba si de calitate.
Ideea este de a se contrapune spiritului Fast Food si a tot ceea ce reprezinta el ca stil de viata. Surpriza este ca aceasta miscare de Slow Food serveste ca baza pentru o miscare mult mai ampla numita Slow Europe, dupa cum descrie revista Business Week in ultimele sale editii europene. Totul a pornit de la punerea in discutie a grabei si nebuniei generate de globalizare, de dorinta de a avea in cantitate mare (nivelul vietii), opus la a avea calitate, calitate de viata, sau calitate umana.
Conform revistei Business Week, muncitorii francezi, chiar daca lucreaza mai putin (35 de ore pe saptamana), sunt mai productivi decat colegii lor americani sau britanici. Si germanii, care in multe
intreprinderi au implantat saptamana de 28,8 ore de munca, au vazut productivitatea crescand cu un laudabil 20%. Aceasta atitiudine, numita “slow attitude”, atrage atentia pana si americanilor, discipolii lucrului rapid si imediat. Pe de alta parte, aceasta atitudine fara graba nu inseamna sa se faca mai putin, nici sa se obtina calitate si productivitate mai mici, ci mai multa perfectiune, atentie la detalii si mai putin stres. Acest lucru inseamna o intoarcere la valorile familiei, ale prietenilor, ale timpului liber, ale bunei comoditati, ale vietii in micile comunitati. O intoarcere la AICI, prezent si concret, opus lui
MONDIAL, indefinit si anonim, inseamna a relua valorile esentiale ale fiintei umane, a micilor placeri ale cotidianului, ale vietii simple si ale convietuirii, ale religiei si credintei.
INSEAMNA UN MEDIU DE LUCRU MAI PUTIN COERCITIV (constrangator) , MAI VESEL, MAI RIDICAT SI TOTUSI MAI PRODUCTIV, MEDIU IN CARE TOTI OAMENII FAC CU PLACERE CEEA CE STIU EI MAI BINE SA FACA.
E recomandabil sa ne gandim mai in amanunt la toate acestea. E posibil ca vechile proverbe: “Cu rabdarea trece marea” si “Graba strica treaba”, sa merite din nou atentia noastra in aceste timpuri de nebunie. Nu ar fi bine ca intreprinderile din comunitatea, orasul, statul sau tara noastra sa inceapa a dezvolta programe serioase de calitate fara graba, chiar pentru a mari productivitatea si calitatea
produselor si serviciilor, fara a pierde calitatea umana?
In filmul Parfum de femeie exista o scena de neuitat in care orbul (interpretat de Al Pacino) invita o fata la dans si ea ii raspunde:
– Nu pot, logodnicul meu va sosi in curand. La care orbul ii raspunde:
– Stii, viata se traieste intr-o clipa, si o ia la un tango. Cel mai bun moment al acestui film este aceasta scena de 2 sau 3 minute.
Multi traiesc alergand dupa timp, si il ajung doar cand mor, fie de un infarct, fie de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea tare pentru a ajunge la timp.Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in viitor, ca uita sa traiasca in prezent, care este unicul timp care exista cu adevarat.
Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp, nici mai mult, nici mai putin de 24 de ore pe zi. Diferenta sta in utilizarea acestor ore de catre fiecare dintre noi. Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare moment, pentru ca, dupa cum zice John Lennon: “Viata este ceea ce se intampla in timp ce
planificam viitorul”.
Va felicit pentru ca ati reusit sa cititi acest mesaj pana la sfarsit. Multi l-ar fi citit doar pana la jumatate, ca sa nu piarda timpul. Atat de valoros in aceasta lume globalizata.

Control inopinat într-un autobuz RAT din Braşov unde, de câteva luni bune, din dispoziţia primarului, pensionarii nu mai beneficiază de gratuitate pe mijloacele de transport. Ochind o bătrânică suspectă, controlorul se repede către ea şi răcneşte:
– Biletul la control!
– Ce-ai zis? – întreabă baba ducându-şi mâna la ureche.
– Maică, eu sunt CONTROLOR!
– Aaa, păi zii aşa! Şi eu sunt CONTRA LOR.

Doi scotieni betivi:
“As vrea ca la moartea mea tu sa imi torni o sticla de
wisky pe mormant.”
“De acord, dar mai intai o sa o trec prin rinichi”

Un ajutor de fermier patrula cu masina in jurul fermei sefului sau. La un moment dat isi suna seful:
– Sefu, avem o problema: Am lovit un curcan si este intepenit sub roti. Inca se zbate, ce sa fac cu el?
– Ia pusca din portbagaj si scapa-l de suferinta. Dupa aia arunca-l si tu in boscheti, undeva!
Dupa cateva zeci de minute bune, ajutorul isi suna din nou seful, gafaind:
– Sefu, avem o problema!
– Ce e tampitule, nu ai reusit sa scapi de un amarat de curcan?
– Ba da sefu, cam greu da am reusit!
– Pai si atunci care mai e problema?
– Sefu, am gasit masina curcanului, are girofarul inca aprins, ce fac?
– ….?!?!

Aflat in Anglia,un francez timp de doua saptamani nu a vazut soarele deloc.La un ceai,il intreaba pe ospatar
-Pe aici ploua des?
-Cam de doua ori pe an.
-Si cam cat tine?
-Cam 6 luni…………

Un tip aduce automobilul sau intr-o statie de raparatii auto. Mecanicul se uita la ea, se scarpina la ceafa. Tipul:
– Sotia mea, in plina viteza s-a lovit de un stalp.
Mecanicul:
– De cate ori?

Mesterul Manole, cocotat pe schele, spoia tavanul manastirii. Ramane fara var in galeata. Ca sa nu se dea jos de pe schele, striga la unul dintre cei noua mesteri mari, calfe si zidari:
– Macheee ! Var !
Mache, rezemat de zidul manastirii, la umbra,, raspunde:
– Mache love, not var…

Intr-o zi vine Bula la tat-su si-l roaga sa-i dea 10 lei:
-Iar vrei ma , 10 lei?
-Ma duc sa joc sah.( cand , de fapt , el se ducea la tarfe)
A doua zi la fel:
-Iar 10 lei?
-Da, ma duc sa joc sah.
A treia zi:
-Tata, mai da-mi 10 lei te rog, la care tat-su:
-Ia 5 lei si , du-te si mai joaca si table!

Divorţul a fost inventat înaintea căsătoriei.
Altminteri nimeni n-ar fi avut curajul să se însoare!

– Fetelor, va place pestele?
– Nu, ca ne bate!

Lupul il tot teroriza pe iepuras:
– Iepurasule daca pana saptamana viitoare nu-mi aduci 2 kg de nimic te mananc de viu
Speriat, iepurasul se duce sa ceara ajutor regelui leu:
– Leule, mi-a zis lupu ca daca nu-i duc pana saptamana viitoare 2 kg de nimic ma mananca de viu
– Trimite-l la mine!
Iepurasul se conformeaza..vorbeste cu lupul si ii spune ca cele 2 kg de nimic sunt la leu acasa..sa se duca sa le ia. Se duce lupul la leu..leul il invita intr-o camera complet intunecata si-i spune:
– Ce vezi?
– Nimic, raspunde lupul
– Bine..ia-ti cat iti trebuie si lasa-l pe iepuras in pace

Bunicul catre nepot:
– Gandeste-te, eu la varsta ta deja lucram!
Nepotul raspunde :
– Gandeste-te tu ca eu , la varsta ta , inca o sa lucrez…

O blondă se duce la ginecolog şi îi zice că ea şi soţul se chinuiesc, dar nu pot să facă un copil.
– Vom rezolva problema asta – zice doctorul. Luaţi loc pe masa ginecologică, scoateţi-vă chiloţii şi depărtaţi picioarele.
– Ştiţi, preferam să am un copil cu soţul meu, însă, în fine…

Moritz se întâlneşte cu vechiul său prieten:
– Ce mai faci, Moritz?
– Eh, sunt valet la un lord englez.
– Asta-i bine.
– Da, dar el trăieşte cu soţia mea.
– Asta-i rău.
– Da, dar şi eu trăiesc cu soţia lordului.
– Asta-i bine.
– Ce bine? Care bine? Eu îi fac lorzi englezi şi el îmi face evrei puchinoşi!

In autobuz…
– Mă scuzaţi, mi-aţi ocupat locul.
– Locul? Si puteţi demonstra?
– Pot. Sub dumneavoastra este o inghetata.