Bun venit!
Cauți bancuri? Ai găsit cele mai noi și mai tari bancuri adunate într-un singur loc: mioritice.com, sursa ta zilnică de bancuri de calitate de la oameni amuzanți
Bancuri pe categorii
– Ce zici, tată, să mă fac oftalmolog sau dentist?
– Dentist, fiule; omul are numai doi ochi, dar are 32 de dinţi.
– Soţul meu nici nu bea, nici nu fumează.
– Trebuie să recunosc că pentru asta este nevoie de o voinţă foarte puternică.
– Să ştii că asta am.
– Câţi ani ai, moşule?
– Apăi, nu mai ştiu, domnişorule, că am trecut cu mult peste sută.
– Dar ce-ai păţit, că pari foarte necăjit?
– M-a bătut tata.
– Ce spui, moşule, tatăl dumitale trăieşte? Şi de ce te-a bătut?
– M-a pus să-l îngrijesc pe bunicul meu, care-i bolnav, şi nu l-am ascultat.
– Cum? Ai şi bunic?
– Iaca am!
– Păi, câţi ani are bunicul dumitale?
– N-aş putea să vă spun, însă puteţi să-l întrebaţi pe notarul care l-a înscris la naştere, că el trebuie să ştie. Uite-l că vine.
Doi vecini se certau. Cearta a degenerat şi au ajuns să-şi spună cuvinte urâte unul altuia. Ca să încheie cearta victorios, unul dintre ei aruncă un “eşti un idiot, f***-ţi morţii mă-tii” şi închide furios uşa. A doua zi găseşte la uşă un schelet cu un bilet: “Neamul maică-mii îi mare. Poţi să începi cu ăsta.”
Un doctor celebru povestea odată că a ezitat mult timp în tinereţe între pictură şi arta de a vindeca. Întrebat de ce a ales medicina, a răspuns:
– În pictură, toate greşelile rămân expuse vederii, în timp ce în medicină, ele sunt îngropate odată cu bolnavul.
– Doctore, sunt foarte îngrijorat, nimeni nu vrea să vorbească cu mine!
– Următorul!
Soţia se adresează medicului:
– Doctore, l-aţi consultat pe soţul meu. Mai e vreo speranţă?
– Depinde la ce vă aşteptaţi…
Din categoria “Doar în România”:
Am dus-o odată pe bunica soţiei la un spital comunal din judeţul Teleorman. Cum starea ei necesita îngrijire mai “avansată”, m-au trimis la spital la Alexandria, dar mi-au zis:
– Aveţi cumva o maşină cu care să o duceţi, că ambulanţa e plecată la pâine?
– Doctore, spune pacientul, dacă este ceva cu mine, nu mă speria de moarte, dând bolii un nume ştiinţific. Spune-mi ce este, dar pe româneşte.
– Ei bine, spuse doctorul, ca să fiu cinstit cu tine, eşti pur şi simplu leneş.
– Mulţumesc, doctore, suspină pacientul cu uşurare. Acum dă-mi şi numele ştiinţific al bolii, ca să pot să mă duc acasă şi să-i spun soţiei.
10 februarie 1971 – el avea în mână o bucată de hârtie pe care scria: „dragul meu, te iubesc şi sunt încântată că ne-am căsătorit.”
10 februarie 1981 – el avea în mână o bucată de hârtie pe care scria: „2 kg de cartofi, 6 ouă, 2 sticle cu vin şi un sfert de kg de ceapă.”
Într-o iarnă, în toiul nopţii, Ion este trezit din somn de bătăi puternice în geam.
– Alo, e cineva acasă?
Deschide Ion geamul, la care individul care bătea îl întreabă:
– Nu vă supăraţi, aveţi nevoie de lemne?
– N-am nevoie, domnule. Lasă-mă să dorm, că e 12 noaptea.
Peste 10 minute, iarăşi bătăi:
– Nu vă supăraţi, aveţi nevoie de lemne?
– N-am nevoie, domnule. Nu eşti sănătos la cap, să mă trezeşti pentru asta la miezul nopţii?
Peste încă 10 minute, alte bătăi:
– Nu vă supăraţi, aveţi nevoie de lemne?
– Domnule, dacă nu mă laşi în pace, chem poliţia.
În fine, individul pleacă. A doua zi dimineaţă, în adăpostul pentru lemne, Ion nu mai găseşte niciun lemn, în schimb găseşte un bilet: “Să nu zici că nu te-am întrebat!”
Întâmplare adevărată.
Într-un supermarket din Italia, doi români încercau să fure o bucată de caşcaval. Primul încerca să ascundă caşcavalul la subţioară şi striga la celălalt, care se afla la o oarecare depărtare:
– Se vede, bă? Bă, se vede?
La un moment dat, o voce din altă parte strigă:
– Nu se vede, bă, da’ se-aude!
La poliţie:
– Săptămâna trecută, v-am semnalat dispariţia soţiei mele. Ei bine, puteţi abandona cercetările.
– Aţi găsit-o?
– Nu. Dar între timp am mai reflectat.
DEFINIŢII … APROXIMATIVE
AMABILITATE – Forma cea mai civilizată de egoism.
AVOCAŢII sunt ca tăişurile unei foarfece: nu se taie niciodată unul pe altul, dar vai de acela care s-ar pune între ei.
BANCĂ – O instituţie care îţi împrumută o umbrelă când e timp frumos şi ţi-o cere înapoi când plouă.
BÂRFA este singurul zgomot mai rapid decât sunetul.
BOTANICA este arta de a usca plantele între file de hârtie şi de a le insulta în limbile latină sau greacă.
CONŞTIINŢA – Ceva care nu te împiedică niciodată să comiţi un păcat, dar te împiedică să te bucuri de el în pace.
CUCUI – La unii, singura dovadă de autodepăşire.
DRAGOSTEA e ca ciupercile: nu ştii dacă e bună sau rea decât atunci când e prea târziu.
GREŞEALĂ – Mărturisită, e pe jumătate iertată, dar ascunsă, e iertată pe de-a-ntregul.
ISTORIA este un roman care e fost; romanul este o istorie care ar fi putut fi.
MODĂ – O formă a urâţeniei atât de greu de suportat, încât trebuie schimbată la fiecare şase luni.
OMUL – Singurul animal care roşeşte. Sau care ar trebui să roşească.
PEŞTELE – O fiinţă a cărei creştere este extrem de rapidă între momentul în care e prins şi cel în care pescarul îl descrie amicilor săi.
SCHIMB DE PĂRERI – Te duci la director cu părerea ta şi te întorci cu a lui.
URÂŢENIA are ceva superior frumuseţii – durează.
La Luvru, în faţa Victoriei din Samothrace:
– Tăticule, de ce au ales o femeie pentru a reprezenta victoria?
– Ai să înţelegi mai târziu, dragul tatii, când o să fii însurat.