Bulă îi la şcoală şi profesoara le spune copiilor safacă o propoziţie în care aproape toate cuvintele să înceapă cu litera “j”.Prima oară Bulă termină şi îşi spune el propoziţia lui:”Un jerme stă pe un jeam”.Profesoara acceptă propoziţia şi vrea să audă şi alte propozişii.Bulă iarăşi vrea să răspundă.Profesoara îl mai pune odată iar Bulă spune aceiaşi propoziţie.Profesoara îi spune că nu e bine pentr-u că a mai spus odată această propoziţie.La care Bulă răspunde:
-Ştiu, dar ăsta e un alt jerme.

Inainte de razboi, Stefan cel mare se infatiseaza armatei, incepand iritat:
-Cine s-a imbatat azi noapte???
Vazand cateva maini ridicate, el continua:
-Voi, haideti cu mine sa ne dregem..restu’ LA LUPTA!!

Itzic si Strul, saraci lipiti pamantului se hotaresc sa plece in lume sa-si caute fiecare norocul, urmand a se reintalni dupa cinci ani.
Zis si facut! Dupa cinci ani se revad: Itzic bogat cu case si masini iar Strul sarac ca in urma cu cinci ani.
– Ce-ai facut mai Itzic de te-ai imbogatit?
– Vezi tu hotelul de colo? Cand s-a construit duceam o caramida la mine, una la hotel, un sac de ciment la mine ,unul la hotel si tot asa tot ce mi-a ramas am vandut si am facut avere.
Au hotarat sa plece din nou in lume si sa se revada dupa alti cinci ani.
Au trecut cei cinci ani si s-au revazut: Itzic bogat cum il stiam, Strul si mai bogat.
– Cum ai facut mai Strul de te-ai imbogatit?
– Vezi tu dealul ala? Acolo trebuia sa fie un hotel

Tragedie in Romania. 50.000 de romani morti. Dupa 2 zile apar ajutoarele.
Americanii trimit 1 milion de dolari, chinezii trimit 1 tona de medicamente, italienii trimit 50.000 de romani…

Cum se ceartă femeile cu bărbaţii!

– Ce ai, draga mea?
– …
– Iubito, ce ai?
– …
– Iubitoooo!
– NU MAI ŢIPA AŞA!!!!!!
– Nu ţip. Tu ţipi.
– ŢIP PE DRACU EU!! Ce vrei?
– Să-mi spui ce ai. De ce eşti supărată?
– Nu am nimic.
– De 4 ore taci.
– De 4 ore şi 10 minute.
– De 4 ore şi 10 minute.
– Ce faci, mă îngâni?
– Nu te îngân.
– Ba mă îngâni. Nu vezi că repeţi tot ce zic?
– Nu repet… Bine, repet, scuze. Acuma îmi spui ce ai?
– Nu am nimic, te rog să mă laşi în pace.
– Bine, dar…
– Nici un „dar“, nu mai vreau să aud niciun cuvânt, OK? Lasă-mă!

După încă cinci minute de tăcere:
– Tu îţi baţi joc de mine, nu-i aşa?
– Poftim? De ce îmi bat joc de tine?
– Pur şi simplu nu-ţi pasă că sunt supărată.
– Păi, nu te-am întrebat ce ai şi ai zis să tac?
– Şi tu atâta ai aşteptat, nu?
– …
– După ce că eşti nesimţit şi îmi distrugi viaţa, nici măcar nu-ţi pasă…
– Dar ce-am făcut?
– Ce-ai făcut?
– Da.
– Chiar vrei să ştii ce-ai făcut?
– Da.
– Păi aia e, că problema nu e ce-ai făcut, ci ce n-ai făcut…
– OK, zi ce n-am făcut.
– Te faci că nu ştii, da?
– Nu, chiar nu ştiu, jur.
Ea începe să plângă cu sughiţuri. Şi printre sughiţuri vorbeşte:
– Şi când te gândeşti că erau şi alţii de faţă şi au văzut că mă tratezi ca pe o proastă.
– Când te-am tratat eu ca pe-o… despre ce naiba vorbeşti?
– Ţii minte, acum trei luni, la ziua ta, când
te-am rugat să duci gunoiul, de faţă cu mama şi cu tata, şi ai zis că n-ai chef, că o să-l duci mai târziu şi că mai bine să aduc eu desertul ăla, ce întârzii atâta cu el?…
– Aşa am zis?
– Cuvânt cu cuvânt. Adică, vezi Doamne, eu eram proasta pe care o ţineai tu numai la cratiţă, să-ţi facă deserturi, şi tu nici măcar gunoiul nu te deranjai să-l duci. M-am simţit oribil, să ştii, ca ultimul om…

Din nou hohote. El încearcă s-o ia în braţe.
– Ia mâna de pe mine! Sunt doar o bucătăreasă care nu merită respect.
– Iubito, dar ai înţeles greşit.
– Da, sigur, adică nici nu mă duce capul, asta vrei să zici, nu? Sunt o bucătăreasă fără creier.
– Eşti cea mai deşteaptă femeie pe care-o cunosc.
– Mai faci şi mişto de mine, ca un nesimţit…
– Doamne fereşte! Chiar nu fac.
– Cum poţi să-mi zici că sunt cea mai deşteaptă femeie pe care-o cunoşti? Ne-ai dat cumva la toate teste de inteligenţă?
– Nu v-am dat, dar, na… aşa mi se pare.
– Adică nici măcar nu eşti sigur.
– Ba sunt sigur.
– Eşti sigur pe dracu.
– Pe cuvânt că eşti foarte deşteaptă, iubito!
– Tu chiar vrei să mă umileşti în continuare, nu-i aşa?
– De ce te umilesc? Pentru că am zis că eşti deşteaptă?
Noi hohote.
– Iubito, ce-i cu tine? De ce plângi aşa?
– Mă faci urâtă, aşa, pe faţă, nu?
– Poftim? Când te-am făcut eu urâtă?
– Îmi repeţi că sunt deşteaptă, de parcă eu n-aş şti că aşa sunt consolate toate urâtele?
– …
– Taci, vezi? Te-ai blocat.
– Păi m-am blocat, da, că nu ştiu ce să răspund la astfel de tâmpenii.
– Acuma mă faci şi tâmpită, nu?
– Nu.
– Cum, nu? Insinuezi că sunt surdă?
– Băi, încetează, exagerezi îngrozitor.
– Am înţeles. Sunt urâtă, tâmpită, surdă şi exagerez. Şi locul meu e la bucătărie. Şi mai sunt şi curvă, o ştim de mult.
– POFTIIIM? De unde-ai scos-o?
– Mai ţii minte ce mi-ai zis, acum opt ani, când m-ai invitat prima oară la un suc?
– Ce ţi-am zis?
– „Unde stoarcem portocalele, la mine sau la tine?“.
– Aşa, şi?
– Adică, vezi Doamne, eu eram din aia care se culca cu bărbaţii de la prima întâlnire…
– EŞTI NEBUNĂ, ERA O GLUMĂ!
– A, da, acuma sunt şi nebună?
– Nu am vrut să zic „nebună“ în sensul ăla. Pe bune, hai să ne calmăm un pic şi să…
– DIVORŢEZ!

sursa: bravonet.ro

Itic il intreaba pe rabin:
-E adevarat ca in anul va fi un razboi mare si sfarsitul lumii?
-Nuuuu-i adevarat! In anul va fi o continua lupta pentru pace! Va exista o singura tara, URSS.
Capitala va fi la Washington si va fi condusa de doi chinezi: Itac si Sloim!

Un ardelean, Ion, care voia sa plece in Germania il intreaba pe un vecin de-al lui ce sa faca deoarece nu stie limba germana.
– Nu-i bai. Limba germana-i ca la noi, doar ca tre’ sa vorbesti mai rar. Zis si facut. Ajunge Ion la Hamburg, intra intr-un bar si spune:
– Bu-na zi-ua!
– Bu-na – raspunde barmanul la fel de rar.
– Da-ti-mi si mi-e o be-re.
– Po-f-tim be-rea.
Dupa primele inghitituri Ion spune:
– Eu su-nt de la Tu-r-da. Tu de un-de es-ti?
– To-t di-n Tu-r-da.
– Na… pai atunci de ce vorbim nemteste?

Buletto, mare mafiot, pe patul de moarte.
– Pentru ca Dumnezeu să te ierte, fiule, ar trebui să iubeşti duşmanii, măcar în ultimul ceas.
– Ce să-i mai iubesc, părinte, se miră Buletto, că i-am împuşcat pe toţi.

Niste moldoveni la jocurile olimpice. Proba de caiac-canoe.Astia asezati
langa mal.
Trece echipajul de pe locul 1, moment in care moldovenii incep sa strige:
– Mu’ii ba!! Chizda matii!!
etc.. Nici un raspuns. Trece echipajul de pe locul 2. Moldovenii iar:
– Sa va fu`tim ma!! M’uii!! Etc..nici un raspuns. Trece echipajul de pe
locul 3. Moldovenii striga:
– M’uii ma! Chizda matii!! Echipajul de pe locul 3 riposteaza:
– Ba a matii ba!! La care moldovenii exclama extaziati:
– Aştia sunt băăă!!! HAI ROMÂNIA !!!!

scufita rosie si lupu’:
SF: da’ ce ochi albastri ai!
L: ehe… coasta de azur…
SF: da’ ce dinti mari si albi!
L: ehe… coasta de fildes…
SF: wow, da’ ce p…a mare ai!!!
L: co asta te …

Să presupunem că toata lumea cunoaşte povestea Albei-ca-Zăpada, care scapă din ghearele morţii, îşi întâlneşte prinţul şi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi.Firul povestirii ar fi fost altul dacă eroina noastră, Albă-ca-Zăpada, ar fi trait în zilele noastre…

Într-o zi frumoasă de vară, într-o vilă luxoasa din centrul oraşului, Albă-ca-Zăpada se certa de zor cu mama sa vitregă, bineînţeles din cauza banilor.
Mama vitregă dorea să îşi facă o operaţie estetica extrem de scumpă.Dorea să îşi schimbe look-ul cu ajutorul bisturiului, lucru cu care, desigur, Albă-ca-Zăpada nu era de acord.Susţinea ca e o chestie total inutila şi că orice ar face tot urâtă va rămâne.
După mai multe ţipete şi obiecte sparte se termină cea mai recenta ceartă dintre cele două, bineîţeles cu ameninţările de rigoare.Cu toate că ameninţările erau la ordinea zilei cea din urmă o nelinişti pe eroina noastră: Mama vitregă a ameninţat-o că îi va accesa conturile pentru a obţine banii necesari pentru operaţie.
Albă-ca-Zăpada intrase în panică deoarece conturile ei erau aproape goale; ea cheltuise aproape toţi banii pe cosmetice şi mici “ajustari” propri.Se decise, avea un plan pentru a recupera banii pierduţi.Trebuia să se căsătorească cu un prinţ.A căutat în Pagini Aurii şi a găsit numărul unor persoane care aveau o firma numita “Pitici S.R.L.”.Aceştia erau de fapt şapte oameni scunzi, cel puţin aşa îşi spuneau, se săturaseră să fie numiţi pitici; în ceea ce priveşte numele firmei, era doar o strategie de marketing pentru a atrage clienţii.Ei au discutat preţul serviciilor şi planul era gata.În plus acesta avea un succes garantat.Albă-ca-Zăpada a mers la ei în pădure, aceştia i-au dat un somnifer şi au aşezat-o într-un sicriu de sticlă.Oamenii scunzi au dat anunţuri în ziare şi reviste la moda, spunând că au o prinţesă adormită şi că doar un prinţ adevărat o poate trezi.După câteva zile a apărut un prinţ naiv fascinat de poza prinţesei de la pagina mondena.Acesta a sarutat-o în incoştienta sa de om îndrăgostit; săracul nu citise Frumoasa din pădurea adormită şi nu a ştiut că se va pricopsi cu ea odata ce o va săruta.
Într-un final cei doi se căsătoresc cu mare fast, Albă-ca-Zăpada îi dăruieşte mamei vitrege o operaţie estetica extem de scumpă, care fericită renunţă la veşnicele sale certuri cu ea.Piticii, adica oamenii scunzi îşi deschid o nouă afacere :ei vând suveniruri cu Albă-ca-Zăpada oamenilor naivi, surprinşi de trezirea ei miraculoasă.
Albă-ca-Zăpada si prinţul au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi sau cel puţin până cănd ea i-a cheltuit toţi banii…