Bancuri cu si despre Diverse

VERIŞOARA (de Ion Pribeagu)

Prin anul nouă sute nouă
Nu mai eram un oarecare,
Veneam la clubul „Lumea Nouă”
Şi alte cercuri literare.

Îl cunoscusem pe Gârleanu,
Pe Cincinat, pe Eftimiu
Şi-a apărut, de Minulescu,
„Romanţe pentru mai târziu”.

Visam să cuceresc o lume,
Să schimb humorului tiparul,
Că publicasem nişte versuri
Într-un săptămânal, „Ţânţarul”.

Văzând directorul revistei
Că am talent de pamfletar,
Fără să steie mult pe gânduri
M-a angajat ca secretar.

Redacţia era în centru;
O cameră unde-ncăpea
Biroul, scaune, dulapul,
Maculaturi şi-o canapea.

De joi, când apărea revista
Şi până lunea care vine
Redacţia era închisă
Şi cheile erau la mine.

Directorul, un om politic,
Cu redingotă şi cu cioc,
Venea în timpul săptămânii,
Însă duminica de loc.

Aşa că tânăr, cu speranţe,
Plutind în sferele senine,
Mi-nchipuiam că-n toată ţara
Nu-i altul mai grozav ca mine!

Şi într-o sâmbătă, pe seară,
Plimbându-mi visul pe Lipscani,
M-am cunoscut cu o fetiţă
Cam de vreo douăzeci de ani,

De parcă Dumnezeu din ceruri
Vrând dorurile a-mi înfrâna,
O nimfă mi-a trimis în cale
Şi mi-a şoptit: – Ionică, na!

Nici nu-mi mai încăpeam în piele
De-acest potop de fericiri,
C-avea cosița în inele
Şi-n sân, ascunşi, doi trandafiri,

Guriţa roşie şi mică
Şi ochii negri, plini de foc,
Că tot privindu-i mi-era frică
Să nu pleznesc de-atât noroc!

Ne-am dus la cinema, la „Clasic”.
Un film cu Eva şi Adam.
O vorbă n-am scos pe-ntuneric,
Că doar prin mâini ne-nțelegeam.

Târziu, cam după miezul nopţii,
Ca-un autentic amorez,
Am invitat-o ca să vadă
Redacţia unde lucrez.

În cameră, printre săruturi,
Înghirlandate în rondele
Am proclamat-o-ntr-o poemă
Prinţesa visurilor mele!

Şi dimineaţa, pe la zece,
Când vream să-i mai dedic o strofă,
Deodată, a bătut în uşă
Directorul! O catastrofă!

În clipe de-astea, turbulente,
Tu nu ştii singur ce să faci:
S-ascunzi după birou fetiţa,
Sau cât mai grabnic să te-mbraci.

Şi s-a-ntâmplat cum se întâmplă
Când n-ai un pic de prevedere:
Eu, numa-n pantalon şi guler,
Şi ea cu nudul la vedere!

Directorul, galant din fire,
Privind-o a şoptit:- Scuzaţi!
Iar eu am spus: – Mi-e verişoară,
Venit-aseară din Galaţi !

A scotocit printre sertare,
A scos grăbit un manuscris,
Şi când fu gata de plecare,
M-a tras de-o parte şi mi-a zis:

– Să nu fii supărat, Ionică,
Însă aş vrea să-ţi spun ceva:
Acum trei luni, fetiţa asta,
A fost şi verişoara mea…

acum pe facebook gasim nenumarate statusuri cu”se simte fericit, uimit,bine dispus,excitat,etc ” si evident ca se dau like-uri,
insa dece !!pana corbului!! sa dai like la statusul “se simte rau”

-Oglindă , oglinjoară cine-i cel mai frumos bărbat din țară ?
-Tuuuuuu ești , stăpâne Mitocane !
-Oglindă , oglinjoară cine-i cel mai puternic bărbat din țară ?
-Tuuuuuu ești , stăpâne Mitocane !
-Oglindă , oglinjoară cine-i cel mai deștept bărbat din țară ?
-Tuuuuuu ești , stăpâne Mitocane !
-Oglindă , oglinjoară cât e ceasul ?
-Tuuuuuu ești , stăpâne Mitocane !

Doi ciobani in varful muntelui:
-Ma Ioane, vezi tu gramada aia de paie?
-Da ma Gheorghe o vad
-Acolo, ma Ioane, am f***t io pe una si era si ma-sa acolo!!
-Pai si ma-sa ce zicea ma??
-Ce sa zica ma?? BEEEEEEE!

Ion si Maria, proaspat casatoriti, se duc la un magazin de bijuterii. Vad ei un lant frumos acolo, Ion intreaba:

-Scuzati-ma, cat costa lantul asta?
Vanzatoarea:
-Ah, costa 500 de lei. Va recomand sa il luati. Se potriveste mai ales cu persoanele nascute in zodia Taur. Spuneti-mi, va rog, in ce zodia este sotia d-voastra?
Ion: Ăăăăăă….Parcăă…Mmmm…
Maria: Cum, nu iti amintesti, ti-am spus saptamana trecuta!
Ion: Da,dar….ăăăăăă..
Vanzatoarea:Ei, lasa, nu conteaza, macar sa imi spuneti luna in care e nascuta!
Ion: Da…luna…..păi….este…ăăăăă
Maria: Cum, nici asta nu iti amintesti?
Ion: Da, imi sta pe limba….Ăăăă..
Vanzatoarea: Oricum, putem face un lant personalizat cu numele dansei pe el. Spuneti-mi va rog care este numele ei?
Maria, vizibil suparata: Hai, spune-i numele meu!
Ion: A, asta e simplu! Irina!!

O blonda se duce la spovedanie.
– Ai pacatuit, fiica mea?
– Da parinte.
– Te caiesti?
– Da parinte , ma caiesc.
– Bine, saruta crucea… Nu cu limba, proasto !

Vin piticii de la muncă… Hai hoo, hai hoo, etc. Cînd ajung în dreptul casei primul zice:
– Bă, la noi e lumină!
– E lumină!
– E lumină! … pînă la ultimul (Mutulică).
Primul zice:
– Înăuntru e o fată!
– E o fată!
– E o fată!… pînă la ultimul (Mutulică).
Primul zice:
– E frumoasă!
– E frumoasă!
– E frumoasă! … pînă la ultimul (Mutulică).
Ultimul zice:
– Ce face?
– Ce face? … pînă la primul.
Primul zice:
– S-a sculat!
Ceilalţi:
– Şi mie!
– Şi mie!
– Şi mie! … pînă la ultimul (Mutulică).

-Alo , am inteles ca sunteti coșar … Puteti sa veniti până la mine acasă ?
-Aveti vreun horn de curățat ?
-A …nuuu ….stiți ….e vorba de țeava de eșapament de la Volkswagen …

Banc spus de profu’ de mate:

Balaurul cel rău o răpeşte pe isteaţa şi ,evident, preafrumoasa prinţesă. Aşadar, Făt-frumos pleacă în căutarea acestuia,astfel încât să salveze prinţesa în cauză. După lungi căutări , Făt-frumos ajunge faţă în faţă cu răufăcătorul:
– Ce facem balaurule? Ne luptăm azi sau nu?
– Facem cum vrei tu. În săbii să ne luptăm, în ciorapi să ne mirosim sau în funcţii să ne derivăm.
– Hai în funcţii să ne derivăm!
Şi s-au derivat zile întregi. Iar după fiecare derivare, un cap de-al balaurului cădea , dar Făt-frumos era mereu plin de energie şi ,parcă , neatins. După mult timp şi multe derivări , toate capetele balaurului căzură , până când acesta ajunse nul. Balaurul , cu ultima răsuflare , spune:
– Ne-am tot derivat,dar eu am ajuns o nulitate. Cum de tu nu ai păţit nimic?
– Eh, eu sunt frate cu e la x !

Se intalnesc 3 studenti: de la UTM, de la colegiul Electomecanic si de la Academia de Politie si discuta subiectele de la examen:
UTM:
„Care este unitatea de masura a curentului?”
a) ohmul; b) amperul; c) voltul.
Colegiul Electromecanic:
„Nu cumva amperul este unitatea de masura a curentului?”
a) DA; b) NU; c) pass.
Academia de Politie:
„Unitatea de masura a curentului este amperul !”
a) DA; b) Intocmai; c) Sa traiti !.