-Doctore am o problema-incepu pacientul
-Cu totii avem probleme-ii raspunde doctorul zambind intelegator
-De fiecare data cand ma gandesc la nevasta-mia, ma apuca o migrena ingrozitoare. Imediat ce incep sa ma gandesc la slujba mea,simt ca-mi explodeaza capul. Iar cand ma gandesc la contul bancar, ce sa mai, parca se prabuseste cerul peste mine. Cred ca nimeni nu are probleme mai mari!
-Fiecare problema isi are rezolvarea ei- il linisti doctorul. Nu-ti mai face griji.Nu ai nevoie decat de o suta de sedinte de psihanaliza a 25$ ora. Pacientul inghiti in sec:
-Dar doctore, asta iti rezolva problema ta- cu ale mele cum ramane?.

Un om trist merge la psiholog si ii spune:
– Domnule psiholog, eu sun foarte trist pentru ca sotia mea nu ma mai iubeste, copii nu ma mai baga in seama si am fost concediat. Este vreo problema cu mine ?
– Eu nu sunt responsabil pentru nasterea ta cu un scop negativ. O sati dau cateva sfaturi despre cum sati omori sotia,copii si seful de la serviciu si in cele din urma bei cat se poate de mult si te omori cu cutitul.
– Sper ca nu costa bani.

-Doctore, va sut foarte recunoscator! Mi-ati redat auzul! Cat va datorez?
-50 de lei.
-Ei, domnule doctor, 500 este prea mult.
-300,300! Reactioneaza vioi medicul.

de ce au doctorii halate albe?
sa se obisnuiasca pacientii cu culoarea ingerilor

Alte intamplari cu Calu.
Intr-o noapte torida de vara cioc-cioc la camera de garda.Medicul, venit dintr-un consult in alt pavilion voia sa faca un dus scurt.
-Da, imediat!
Cioc-cioc, cioc-cioc, cioc-cioc, cioc-cioc!
Mai ce sa fie, asa de urgent, incepe sa se stearga cu prosopul peste spuma…..
Cioc-cioc!
-Acu vin, numai putin!
Cioc-cioc, cioc-cioc, cioc-cioc, cioc-cioc!
Incepe doctorul sa-si traga hainele in fuga(sarind peste diverse articole vestimentare neesentiale)…
-Cioc-cioc!
-Gata, acusica!
Cioc-cioc, cioc-cioc, cioc-cioc, cioc-cioc!
Eeeeeee, mama naibii, asta trezeste toata sectia, cand deodata aude rasete in hohote pe hol!
Cand deschide, Calu statea pe presul din fata usii si il privea cu ochi calzi, iar asistenta de servici se tavalea de ras.
-Cine a fost la usa mea asa de insistent si de ce naiba razi ca o isterica?
-Do’….do’..do’ doctor, nu mai pot stati sa imi revin….Pai nu era nimeni la usa, din cauza mea s-a intaplat totul…… sa va povestesc: cand m-am intors de tratamente de la etaj m-a vazut Calu, care dormea pe pres in fata usii dvs.
-Si?
-Si a dat scurt din coada, coada v-a lovit usa si s-a auzit ca un cioc-cioc. Atunci ati strigat dvs tare:”Da!!!”, de bucurie ca v-a auzit, stiti ca va iubeste, a inceput sa dea repede din coada si s-a auzit ca un ciocanit rapid….ati tacut dvs. a mai dat o data din coada inainte sa adoarma, iar ati auzit iar ati strigat, iar s-a bucurat ca va aude……va rog sa ma iertati dar nu am vut puterea sa va intrerup dialogul!!!!!

Anul 6 de facultate, modulul de psihiatrie.
Intr-una din zile M. intarzie. Ne plictisim de asteptare si intram. Peste 1 ora apare si el, transpirat fleasca.
-Ce faci, bai?
-Sa va ia dracu’ pe toti!Baa!Cum ati putut sa ma lasati singur la usa?M-au inconjurat astia care nu au apucat sa isi ia tratamentul de dimineata.
-Si?
-Si ma intreaba unu”Ai o tigara, putica?”.Si io ii spun”Nu fumez!”; si el imi spune”Ba limbric, eu te-am intrebat daca ai tigari, nu daca fumezi!”
-Ba M., avea dreptate omu’, nu prea esti logic!Si ce-ai facut mai departe?
-Pai mi-au luat rucsacu si pana nu le-am cumparat tigari nu mi l-au dat inapoi.
Am ras un pic si ne-am vazut de treaba.
Peste o saptamana a fost randul meu sa intarzii.
La poarta spitalului, o babuta cu ochi exagerat de vioi ma opreste scurt:
-Baiatu’, ai o o tigara?
Fulgerator mi-am adus aminte de faza patita de M. si sigur pe mine ii spun:
-N-am mamaie, zau ca n-am!
-N-ai?
-N-am!
-Atunci mai stai pe aici si cer si pentru tine!

Una din primele mele gărzi, cu muuulți ani în urmă. Se externează un pacient, la plecare ține morțiș să-i mulțumească medicului primar, dr. B. Om sărac, dar cu bun simț… dialogul decurge cam așa:
-Dom doctor, vă rog eu nu mă refuzați, luați plasa asta! (era o sacoșă, nu se vedea conținutul, ceva ambalat în multe foi de hârtie murdară de ziar)
-Nu, fii serios, știu că ești om necăjit, lasă că am eu mai multe ca matale…
-Totuși, vă rog, n-o să vă pară rău…
-Bine, bine… da spune măcar ce ai acolo?
-Surpriză, vedeți Dvs. acasă… niște pești!
Am văzut clar că primarul s-a luminat la față (pe vremea aia nu știam că e amator de pește prăjit), și a luat sacoșa imediat. A pus-o în frigiderul din camera de gardă, și-a sunat soția, bucuros, spunându-i să fie pregătită pentru a găti pește. Toată discuția asta era pe la ora 11.
În fine, peste vreo 4 ore își termină treaba, își ia peștele din frigider și pleacă acasă. Eu rămân, de gardă.

Pe la 7 seara apare dr. B cu o figură cătrănită și cu sacoșa cu pești sub braț, vizibil nemulțumit. Nu rezist tentației și-l întreb ce s-a petrecut… la început nu vrea să spună… până la urmă, fără multe explicații, desface sacoșa minune și îmi arată conținutul. Erau 2 pești dinăia de sticlă, bibelouri kitch vechi de vreo 30 de ani. Minunatele exemplare piscicole pot fi văzute și acum pe dulap în camera de gardă.

Lucrez intr-un spital pavilionar.
Avantaje: parc, aer curat, liniste cand nu tund iarba cu motocoasele alea infernale, pasarele cantatore, pasarici vizitatoare.
Dezavantaje:oooooo, aici ar fi cateva.
Animalu’ sectiei.
Cand am inceput eu garzile mi s-a urat : “garda usoara si somn linistit lu’ Calu!”
Prima parte a urarii am inteles-o dar a doua, recunosc cinstit ca nu prea..
Cine e Calu?E o javra care isi face veacul in fata sectiei de ‘jde ani manaca din palma si doarme non-stop.Deci ce sens putea avea urarea???
Noaptea la 2 solicitare telefonica : o urgenta in pavilionul de vis-a-vis. Ma reped intr-acolo, vorba vine, ajung pana la usa cand …Calu’ sta drept in fata mea si isi arata coltii. Era prima data cand il vedeam in picioare si vreau sa spun ca am capatat instantaneu un respect considerabil.
-Cutu, cutu! Hai cutu-cutu!Calu, Caluuuuuu!Na cu tata!
Calu, complet refractar, maraia in continuare si mai abitir.Macar daca ar fi latrat ar fi auzit vreo infirmiera ceva si mi-ar fi venit in ajutor.Sau sa fi avut ceva sa ii dau in cap, cu toate ca eram convins ca el astepta doar o provocare. Sincer, imi era rusine sa strig, cum mi-ar fi stat in linistea noptii sa se auda urletele medicului de garda Sa incerc sa il sugrum cu tensiometrul? Sa ma culc pe jos sa ma prefac mort – asta merge la ursi… Si macar daca ar latra, dar bestia doar maraia…..semn rau.
Ce mama naibii sa fac?…Ala putea da coltu’ in orice moment si eu ma jucam de-a dresajul in usa sectiei.
Dau fuga la asistente.
-Nu te supara, am si eu o problema…Nu pot sa ies din cauza javrei aleia!
-Aaaaa, pai dom’ doctor, ati intrat in garda fara oase? Cum vreti sa va dea voie Calu?Stati ca va dau eu unu’
Cauta fatuca aia ce cauta…
-Dom’ doctor, aveti o problema, nu am nimic la mine.
-Da’ cu paine merge? Ca am vazut ca lumea ii mai da…
-Dom’ doctor pai ce faceti? Credeti ca dati la crap aici? Calu nu mananca decat carne noaptea!Haideti ca mergem la pacienti!
Si pornim in cea mai dementa cautare de ciolan nocturna pe care am trait-o/auzit-o vreodata.
Deschideam usa incetisor si miroseam sa vedem ce pachete primisera pacientii. In fine, intr-al treilea salon mirosea corespunzator.
Deschid lumina, 5 babute ametite se ridica intr-un cot care mai de care mai belalie.
-Bre, care aveti oase? intreaba asistenta, percutant dar destul de confuz
-Haaaa? a fost raspunsul general.
-Nu va suparati, imi cer scuze, dar am nevoie de niste oase ca sa dau la caine! incerc eu sa lamuresc problema.
Si, in loc sa vad in ochii lor uimirea fata de cererea mea cretina numai ca vad cum infloresc zambetele:
-Aaaaa, nu va lasa Calu sa iesiti!Ntntnt!Luati d’acilea dom’ doctor ca si noi strangem ca mai vin pe la noi rude, nepoti si nu pot sa iasa!

Si au mai fost intamplari cu Calu, ca atunci cand l-a durut burta si a urlat toata noaptea de l-a alergat prin toata curtea medicul de garda de la psihiatrie cu asitentele sa ii faca INJECTIA si nu l-au prins…ehe, cu alta ocazie.
PS
Calu a disparut de 2 zile. Teii din parc sunt parca mai parfumati ca niciodata.

Prin primele garzi mi s-a intaplat o chestie foarte haioasa.
Facusem rondul de seara – contravizita – si ii anuntasem pe enoriasi ca daca au vreo problema sa nu ezite sa ma caute. E drept ca nu am specificat ca ma referisem la probleme medicale.
Pe la ora 22 cioc-cioc in usa.
Hopa –mi-am zis- cineva are probleme. Inhat stetoscopul, tensiometrul si ma reped sa deschid usa. Rezemata de toc statea o babuta slaaaba-slaaba.
-Dom’ doctor am o problema.
-Spuneti, doamna, va simtiti rau…ce va doare?
-Ma junghie salele…da nu de asta am venii!
-Da’ de ce?
-N-ai puiu’ mamii un lighean?
-Un lighean????Pentru ce? Vreti sa spalati ceva?
-Nu, manca-l-ar mama, tii ce semeni cu nepota’meu ala care e plecat in Spania! Nu pentru rufe, pentru soareci! Am trei si ai am nevoie de unu. Daca nu ai, macar o oala mai mare gasesc pe la talica?
Unul din motivele pentru care nu am urmat ca specializare psihiatria e ca am rezistenta mica la nebuni. Ii identific usor dar le fac fata cu greu. Si in cazul de fata, orice alt om ar fi trantit usa in nas babei si cu asta basta, pe cand eu am inceput sa socializez.
-Doamna aveti 3 ce? si la ce va trebuie oala sau ligheanul? si de unde si pana unde soareci in spital?
-Aaaa, pai prin ’68 m-a dus barbatu’ meu de-al doilea la statiune la Soveja. Si la sanatoriu era o fojgaiala de soareci, maica, nu puteam dormi de frica….. si puneam picioarele la pat in ligheane cu apa sa se inece soarecii. Asa ca de cate ori a duc in vreun sanatoriu d’asta ca al vostru ….
-Spital!
-… zi-i cum vrei, nu pot sa dorm daca nu am picioarele patului bagate in ligheane cu apa. Am facut rost de 3 galeti de la o infirmiera si mai am nevoie de un lighean, oala ceva .
-Am inteles……imi pare rau, dar nu am.
-La Soveja aveau….
-Mamaie, ei aveau pentru ca aveau nevoie. Noi nu avem soareci, intelege o data.
A plecat clatinand din cap foarte nemultumita si cand dadeam sa inchid usa cu mana stanga cu dreapta facandu-mi frenetic cruci o aud vorbind cu un alt pacient:
-Maica, sti p’acilea vreo piata sa iau maine niste grausor sa pun prin colturi…..

FAPT REAL.
Eram studenti, parca la examenul practic de semio. Unui coleg ii pica un pacient cu varicocel (realizez ca nu vorbesc doar cu medici, deci varicocelul reprezinta dilatarea venelor din scrot).

– Deci, domnul doctor, ce avem aici?
– ….
– Ei hai, descrieti ce vedeti.
– Pai … is mai mari.
– Decat ce?
– Decat ale mele.

Doi medici psihiatri coboara scarile.
Unul se impiedica, cade si isi rupe piciorul.
Celalalt se repede la el si il intreba:
– Vrei sa discutam despre asta?

O femeie batuta rau se duce la doctor.
Doctorul:
-Ce s-a intamplat ?
-Nu stiu ce sa ma mai fac. De fiecare data cand sotul meu vine acasa baut, ma bate de ma rupe.
-Am un leac foarte bun pentru asta. Cand sotul tau vine acasa baut, tu
imediat iei o cana de ceai de musetel si faci gargara si tot faci gargara.
Doua saptamani mai tarziu, femeia, aratand proaspata si renascuta, se
intoarce la doctor.
-A fost o idee stralucita. De fiecare data cand sotul meu venea acasa
baut, eu faceam doar gargara cu ceai de musetel, si el nici macar o data nu m-a atins.
-Vezi daca-ti tii gura ?

Cabinetul unui doctor navetist, luni dimineaţa, sala de aşteptare plină, doctorul venise cu trenul de ora 9, şi vroia sa plece cu trenul de ora 13.
Intră o femeie cu o fetiţă de mână:
-Domnu` doctor, fetiţa mea a înghiţit o peniţă de stilou!
-Nu-i nimic, să scrie cu creionul! Următorul!
Intră un bărbat strângând o mână la piept:
-Domnu` doctor, mi-am rupt mâna şi nu mai pot deschide uşa!
-Deschide-o cu cealaltă! Următorul!
Apare în uşă un batrân, care abia se mişca:
-Care-i baiu, moşule?
-Dom’ doftor, ştiţi, mie îmi vine cam greu… să mă iertaţi… să mă piş…
-Câţi ani ai dumneata, moşule?
-Apăi, 79 cu voia dumneavoatră…
-Lasă, lasă! În 79 de ani te-ai pişat destul! Să intre următorul!
Intră un tip ţinându-se de burtă:
-Domnule doctor, aşe di tari mă doari prin burtă… Cred că am încurcătură di maţe…
-Cum de cheamă pe dumneata? întreabă doctorul părăndu-i-se bizar accentul
-Leibovici Isidor.
-La revedere! Evreii s-au descurcat întotdeauna singuri! Următorul!
Următorul pacient, o mamă cu un sugar în braţe:
-Copilul meu nu se simte bine, domnule doctor!
-Doamnă, dezbrăcaţi-vă!
-De ce să mă dezbrac eu? Copilul mi-e bolnav…
-Doamnă, dezbrăcaţi-vă repede să vă fac altul că ăsta moare!
Pleacă doamna supărată şi intră din nou un pacient:
-Domnu doctor, ce-o fi cu burta mea? Mănânc pâine, scot pe partea cealaltă, să mă iertaţi, tot pâine. Mănânc carne, ma … carne.
-Mănâncă rahat şi ai să fii mulţumit cu ce scoţi! Următorul!
Intrară două femei: una tânară de vreo 19-20 de ani şi una mai în vârstă, de 45-50.
-Dezbrăcaţi-vă, domnişoară!
-Vai, domnule doctor, nu eu, mama mea nu se simte bine…
-Mama?! Ia mama, ia deschide gura mare şi zii: AAAAA!

Mama unui copil problema este sfatuita de catre psihiatrul ei:
-Va faceti prea multe griji in legatura cu fiul dumneavoastra,de aceea sunteti asa stresata.Va sugerezi sa luati calmante in mod regulat.
L a urmatoarea vizita psihiatrul o intreaba:
-Ei ,au avut efect pastilele?V-au calmat?
-Da,raspunse mama baietelului.
-Iar copilul ce mai face?Cum se comporta?
-Cui ii pasa?,raspunse aceasta

O ambulanta goneste pe strazi si la o intersectie rastoarna si accidenteaza un pieton.
Soferul coboara imediat, ridica victima, o instaleaza pe targa si continua drumul spre spital. La un moment dat, se intoarce zambind spre accidentat si ii spune:
– Ce noroc formidabil ati avut ca treceam pe aici!