La anunţarea unui concurs la cea mai mare firmă de avocaţi din oraş se prezintă Robert şi George. Amândoi absolviseră “magna cum laudae”, amândoi veneau din familii bune, amândoi vorbeau frumos şi arătau bine. Ca să aleagă, şeful îi ia pe amândoi de-o parte şi îi întreabă: “De ce ai vrut să te faci avocat?”, după care îl alege pe George.
Robert, siderat, se confesează lui George:
– Nu înţeleg de ce m-au respins! Eu le-am spus că m-am făcut avocat pentru că am mare respect pentru lege, că mi-aş da viaţa pentru Constituţie şi că vreau să se facă dreptate pentru clienţii mei. Tu ce le-ai spus?
– Le-am spus că din cauza mâinilor mele!
– A mâinilor? Ce înseamnă asta?
– Păi, m-am uitat la mâinile mele şi nu erau bani în nici una!

La proces, un avocat catre oponent:
-Esti un trisor!
-Iar tu esti un mincinos!
Judecatorul:
-Avocatii fiind prezentati, putem incepe dezbaterile!

AVOCATUL : Fiul cel tânăr, cel de douăzeci de ani, ce vârstă are ?
MARTORUL : Are 20 , cam ca și IQ-ul dumneavoastră.

AVOCATUL : Erați de faţă când v-a fotografiat ?
MARTORUL : Glumiți ?

Avocat: Va mai amintiți la ce oră ați examinat cadavrul?
Martor: Autopsia a început la ora 20: 30.
A: Şi domnul Dennington era mort la acea oră?
M: Nu, stătea întins pe masă întrebându-se de ce-i fac autopsie.

Avocat:
-Şi aţi rămas acolo pana în momentul în care ați plecat?

Un taran trece pe langa o piatra de mormant si citeste:
“Aici odihneste un avocat, un om integru, un om de onoare”
– Sfanta fecioara, au ingropat trei oameni in aceeasi groapa! zice taranul facandu-si cruce.

Care este diferenta dintre un sconcs care zace mort pe sosea si un avocat care zace mort pe sosea?
Inaintea sconcsului se vad urme de cauciuc pe asfalt.

Cum iti dai seama ca nu poti sa ai incredere in doctori si avocati?
Pentru ca amandoi isi ‘practica’ meseria.

-Care-i greutatea ideală pentru un avocat?
-Cam un kil jumate,cu urnă cu tot.

Avocatul isi intreaba unul din viitorii clienti:
-Si aveti banii necesari pentru a va permite sa fiti aparat de mine?
-Da, am doua casete cu bijuterii.
-Bine, atunci sa vedem…De ce sunteti acuzat?
-De furtul celor doua caste cu bijuterii…

«Un profesor – avocat – face cu un elev al său următoarea învoială: „Până-n trei ani eu, profesorul, mă oblig a te face avocat perfect. Dacă primul proces ce-l vei avea îl vei câştiga, atunci îmi vei plăti suma cutare; dacă-l vei pierde, nu-mi vei plăti nimic.”

Cei trei ani s-au împlinit. Tânărul este avocat, după ce a depus un strălucit examen de admisiune la liberă practică. Deştept băiat, dar ingrat. El refuză să plătească onorariul profesorului, care i-l reclamă cu stăruinţă.

Profesorul îl dă în judecată.
La înfăţişare, tânărul se apără astfel:
— Domnilor magistraţi, contractul dintre mine şi onorabila parte adversă spune că dacă voi câştiga primul meu proces să plătesc atâta, daca-l voi pierde să nu plătesc nimic. Or, acesta fiind primul meu proces, voi avea onoarea să pun, faţă cu dv., onoratei părţi adverse, următoarea dilemă: din două una — sau dv. îmi daţi câştig de cauză, respingând pretenţia reclamantului, şi atunci nu-i dau nimic; sau îi admiteţi d-sale reclamaţia şi-i daţi dreptate, şi atuncea eu pierz procesul, şi pierzând acest prim proces al meu, după clauza contractului nostru, nu am să-i plătesc nimic. Deci şi-ntr-un caz şi într-altul, nu voi avea să-i dau nimic: reclamaţia d-sale este nulă şi neavenită.

Tribunalul rămâne adânc pătruns. Se dă cuvântul reclamantului:
— Domnilor magistraţi, reclamaţia mea este dreaptă tocmai pentru că o fac: căci dacă, după contract, n-am dreptul a-mi lua onorariul decât în cazul când discipulul meu ar câştiga primul său proces, atunci cum viu eu şi cer acest onorariu înainte de a avea onorata parte adversă un proces? Cum viu eu să-i ocazionez acest prim proces şi să mă expun la acea grozavă dilemă pe care mi-a pus-o? Vă voi arăta cum. Mai întâi îi fac acest proces, pentru că trebuie să-mi plătească înainte chiar de a avea un proces. Ce spune contractul nostru, ştim cu toţii: daca tânărul va câştiga primul proces, îmi va da atâta; dacă-l va pierde, nu-mi va da nimic. Apoi din două una: ori voi câştiga eu, reclamantul, partea adversă fiind condamnată să-mi plătească ce-i reclam; sau voi pierde eu, îmi veţi respinge reclamaţia, dând câştig de cauză părţii adverse în acest prim proces al său, şi atunci, după litera contractului, partea adversă este datoare să-mi plătească ce-i reclam.

Sentinţa:
„Având în vedere că atât reclamantul cât şi intimatul ar şi pierde şi ar şi câştiga, şi dacă ar câştiga şi dacă ar pierde:
Hotărăşte:
Respinge cererea reclamantului, dar condamnă pe intimat la plata datoriei.”»
(I.L. Caragiale, Logica baroului)

Avocatul:
-Domnule Judecător,clientul meu e nevinovat.Nu el a intrat în buzunarul reclamantului,ci doar mîna lui.Argumentez:O comunitate nu poate fi pedepsită pentru acţiunea reprobabilă a unui singur membru.
Judecătorul:
-Atunci,mîna clientului dvs. va sta doi ani la închisoare.Clientul dvs. poate s-o însoţească sau nu.
Avocatul se ridică,desprinde proteza inculpatului,o pune pe bancă şi pleacă.

Un avocat cu o cariera de succes isi parca masina sa Lexus nou-nouta in
fata oficiului si parcand masina se grabi sa se laude in fata colegilor sai.
Pe cand se da jos din masina un camion trecu in viteza pe langa el si facu
praf usa de pe partea soferului.
Avocatul suna imediat la 911 si in mai putin de 5 minute aparu si politia.
Inainte ca politistul sa poate deschide gura avocatul incepu sa tipe
isteric ca masina lui era cumparata doar de o zi, ca nu mai era acum buna
de nimic indiferent cat ar incerca cei de la service sa o faca ca inainte.
Dupa ce avocatul se opri sa respire politistul se uita cu dispret si mila
la avocat si ii spuse:
-Nu imi vine sa cred cat puteti fi de materialisti voi avocatii. Va preocupa atat de mult averea voastra ca uitati ce este mai important in viata.
-Cum poti sa zici asa ceva, replica avocatul
-Dumnezeule, pai tu nici macar nu realizezi ca odata cu portiera camionul
ti-a smuls si bratul stang?????
-Dumnezeule!!!!! tipa avocatul
Unde mi-e Rolex-ul??

– D-le avocat, nu inteleg de ce trebuie sa va platesc pentru doua vizite. Eu am fost o singura data la dvs.
– Vai de mine, domnule Popescu, dar nu va amintiti, ca dupa ce ati plecat de la mine v-ati intors din nou pentru ca v-ati uitat umbrela