Ca-n filmul cu van Damme, unul din legionari se satură de viaţa dusă până la extrem şi evadează fugind într-o mănăstire de maici care se afla în pustietate la 50 km. de fort.
Imediat este trimisă o patrulă după fugar dar n-aveau de unde să ştie că refugiatul se ascunsese sub roba maicii stareţe. Când ajuge patrula la mănăstire este invitată în biroul maicii supreme şi aflând care este scopul vizitei (fugarul între timp începuse să-i sărute glezna maicii) dă alarma şi cheamă toate călugăriţele la apel şi le trimite pe teritoriu să-l găsească pe fugar că numai aici putea veni, în rest fiind deşert. Când veniră maicile să spună că n-au găsit nimic, evadatul deja ajunsese pe la genunchi cu pupăturile.
Maica stareţă transmite că în mănăstire nu se află nici un intrus aşa că patrula legiunii plecă să-l caute în pustiu. La care, evadatul spuse de sub biroul stareţei:
– Maică stareţă, dacă mai venea o patrulă, ghici unde ajungeam să te sărut?
– Drept în pula, că şi eu sunt tot un evadat!