Pe-un picior de splai, pe-o gură de n-ai, e un staul mare, cu multe mioare, în comisii varii, care îşi votează pensii şi salarii.

Bine copitate duc naţiunea-n spate. Fără – nu se poate. Nu-i democraţie, dacă nu-s în stână. Doar că nu dau lapte, brânză, carne, lână.

Dau doar legi isteţe cu un ştaif peren, întruniţi în turma ce se cheamă plen: câte deşte are omul la o mână, câţi dulăi au dreptul să păzeasc-o stână, câte dobitoace pe-un tăpşan să pască, când e de căciulă, când să îţi pui bască.

Legile Odihnei (munca se prezumă), Pravila Părerii (cauciuc sau gumă), câte zile intră într-o săptămână, Hotărârea Ciorii (să n-o dai din mână), cum se ia rugina, cum se-afumă stupii, Legea Vânătorii (să nu sperii lupii).

Mioriţe late, late-bucălate, cu imunitate, de-un mandat încoace gura nu vă tace, ţara nu vă place. Ciuliţi cu grăbire ce-aveţi de ciulit: vin colindătorii, cum au mai venit, dar nu vin cu clinchet, ci cu zornăit. Lelia Munteanu