Vineri, eram la Târgu-Mureş. După trei ore cu maşina şi un pahar mare de suc, am vizitat cu încredere toaleta Sălii Sporturilor din localitate. Era deja activitate, în jurul meu, când m-am aşezat în dreptul unui pisoar si am inceput să le încarc canalizarea cu urină din Regat. Mi-am văzut de treabă liniştit, până la momentul la care corpul meu a anunţat, sonor, că am terminat. Şi atunci s-au întors toate capetele spre mine.

Iniţial, n-am înţeles de ce. Chiar când intrasem în toaletă, s-a auzit, de la un tip solid, ceva similar cu sunetul meu. Apoi m-am simţit jenat. Să fi sărit eu calul? Există o limită de decibeli până la care se spune că te-ai băşit decent? Sau folosisem din greşeală un pisoar de nebăşinoşi, după un principiu similar localurilor cu săli de fumători/nefumători?

Abia când am urcat în tribune, şi am văzut că opt din zece oameni vorbesc maghiara, mi-am dat seama ce s-a întâmplat.

Targu-Mures este un hub de maghiaritate. Iar eu, ca prostul, mă băşisem în limba română….