Joc fotbal într-un cartier numit pompos ”rezidențial” din Militari. Un cartier în care, în afară de terenul ăsta de fotbal, un restaurant (bun) și un foarteminimarket, nu s-au făcut decât blocuri. Foarte multe blocuri. Practic, dacă nu ești atent când ieși din bloc, și butonezi telefonul, să zicem, există pericolul să te accidentezi grav, dând cu capul de un bloc. Logic, lumea nu era mulțumită. Voia altceva. Așa că dezvoltatorul le-a făcut altceva: LE-A FĂCUT O BISERICĂ. Fix lângă terenul de fotbal, perete în perete, cum ar veni. Practic, dacă dai cu mingea mai tare, ajunge direct în altar.

Ei, și deunăzi, din cauza căldurii copleșitoare și a hidratării insuficiente cu apă, dublată cu (des)hidratarea arhisuficientă cu bere, am avut o criză cardiacă manifestată prin puls neregulat, extrem de mărit, și care nu revenea cu nici un chip la normal (după 5-10 minute de repaus), plus amețeli și, pe final, o pornire inexplicabilă de a fredona ”Te rog, domnișoară nu pleca!” (unde domnișoara era lumea, VIAȚA, în pizda mă-sii, pe care le vedeam îndepărtându-se de mine). Nu am ajuns chiar ca Găbițu, pentru că io iau Viagra numa’ eco, sub formă de vin de Segarcea (face mintea harcea-parcea, desigur). Doar că prietenii mei au strigat, în glumă, înspre biserică:
– Părinte, vreun spital știi pe-aici sau îl aducem direct la matale?
La care preotul, cu voce foarte pioasă, venită de undeva de după amvon:
– Duceți-l la spital, feciori, că n-aveți voi bani de biserică!
via Mantzy FB