Într-o vilișoară de juri că-i castel,
Unde locuiau ai lu’ Viorel,
Plânge și suspină doamna Daciana,
Dulce și suavă ca Karenin Anna;
Căci la emisiuni soțul ei dorit
A plecat prin toamnă; și n-a mai venit.
Însă doamna soacră lângă ea veghează,
Cu telecomanda o îmbărbătează.

Gurnaliștii nopții nu mai au cuvinte,
Pe Antena 3 oare cine minte?
“- Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit,
Eu, și la Antene mă las tăvălit.
Soarta noastră fuse astă dată crudă:
Ne-au pupat în cur până ne-au dat bubă.
Nu schimbați canalul… gâdea mă-nconjor…
Are buza rece… Mă ia cu fior.”
Doamna Daciana pe fereastră sare.
“- Ce faci, fă, ți-e dor?” zice soacra mare.
Apoi ea la Gâdea atunci a sunat
Și-n tăcerea nopții astfel a tunat:
“- Ce spui tu, străine? Victor e departe.
La Dubai în cluburi Armand Gold împarte.
Dacă tu ești Victor cu adevărat,
Apoi tu aice făr-a mea voință
N-ai ce căuta. Mergi la TV Ghiță!
Mergi și la guvern, pentru țară fură,
Și-ți vor lua mascații pe cumnat și soră.”

Victor se întoarce pe buca cea bună,
Oastea antenistă sare să-l răpună.
Lupta iar începe… Gâzi dezmeticiți
Stau cu buzișoara de curu-i lipiți.
Mă-ta n-are firmă!