La tribunal, un El şi-o Ea,
Se certau, aprig de zor,
Căci fiecare pretindea,
Custodia fiicei lor.

Femeia, parcă făcea spume.
– Mie mi se cuvine custodia,
Eu am adus-o, doar, pe lume.
Îşi ţinea, ea, pledoaria.

Judecatorul către soţ:
– Argumentul dumneavoastră,
Care este? Dacă poţi,
Să-l prezinţi în faţa noastră.

Soţul, reflectînd puţin,
Se ridică, apoi calm:
– Domnule judecator, deţin
Unul singur, să reclam:

Să presupunem că dumneavoastră
Doriţi o răcoritoare.
Aşa că introduceţi o monedă
Să primiţi o cola mare.

Din aparatul automat
Va ieşi, sigur, o sticlă
Drept că faptu-i consumat
Dar vă-ntreb, cine-o ridică?

O ridică, sigur, omul
Ce aşteaptă şi-plăteşte.
Deci, ce a produs maşina,
Ea îl dă, nu-l însuşeste!