De când tlecui, si nu glumesc,
La glădiniţă-n anul tlei,
Am înţeput, cu mult temei,
La viitol să mă gândesc!
Si selios m-am apucat,
Cum nu am muschi să plagiez,
De pe acuma să luclez,
La teza mea de doctolat,
Cu plobe, acte, cum vă spun,
Chiar de v-aţi sifona un pic,
În teză vleau ca să clalific
Povestea a’ cu Mos Clăciun!
Ce-o stiţi si voi de la pălinţi,
Că vine-n seala de Ajun,
Si că e dalnic, si că-i bun,
Cu sacul plin, de-ţi fost cuminţi.
Si c-al avea la Polu’ Nold,
Plintle zăpezi si flig cumplit,
O făblicuţă, negleşit,
Pitită bine-ntl-un fiold…
Unde el faţe, competent,
Munţind o noapte si o zi,
Bomboane, ţoale, giucălii,
Pentlu aţest eveniment!
Venind apoi peste nămeţi
Si viscole ţe sunt la Pol,
Cu sănioala lui în zbol,
Cum cled atăţia nătăfleţi!
La fiecale dintle noi,
Cu daluri multe, giucălii,
Tot ce i-am sclis noi c-am doli,
La Glina, Nev-Yolk sau Plescoi…
Dal, cum de la-nţeput v-am spus,
Fiind în anul tlei deja,
Nu-mi mai pelmit, la vâlsta mea,
Să mă mai las cu plesu’ dus!
Concluzionând, fălă ocol,
C-am alfabetul învăţat,
Că basmul e demult fumat,
Cu Mosu’ nostlu de la Pol!
Si dup-al meu laţionament,
Investigând tot ţe-am plimit
Anul tlecut, Mosul iubit…
Din China vine, evident!