A fost o data o insula unde locuiau: Fericirea, Tristetea, Constiinta si multe altele printre care si Dragostea. Intr-o zi s-a anuntat ca insula se va scufunda, asa ca toti au inceput sa-si repare barcile si au plecat cat mai repede. Dragostea a ramas ultima. Ea a perseverat pana in ultimul moment. Cand insula era aproape a se scufunda, Dragostea s-a decis sa ceara ajutorul. Bogatia a trecut pe langa Dragoste intr-un vapor imens. Dragostea a spus:
– Bogatie ma poti lua cu tine?
– Nu, nu pot. Am atata aur si argint de transportat, incat nu mai este loc si pentru tine”.Dragostea s-a decis sa intrebe Vanitatea care tocmai trecea pe acolo intr-o frumoasa barca:
– Vanitate, te rog ajuta`ma!
– Nu te pot ajuta Dragoste. Esti toata uda si mi-ai putea strica barca” – a raspuns Vanitatea.Tristetea trecea si ea pe acolo, asa ca Dragostea ii cere ajutorl:
– Tristete ia`ma cu tine, te rog!
– O …Dragoste, sunt atat de trista, incat vreau sa fiu singura!”Fericirea a trecut si ea pe acolo, da` era atat de vesela incat nici nu a auzit cand Dragostea i-a cerut ajutorul. Dintr-o data s-a auzit o voce:
– Vino, Dragoste, te iau eu.
Era un batranel. Dragostea s-a simtit atat de binecuvatata si atat de fericita incat a uitat sa intrebe cum il cheama. Cand au ajuns pe uscat, batranelul a plecat urmandu-si calea lui. Dragostea, realizand cat de datoare ii este batranelului, a intrebat Constiinta, un alt batranel:
– Cine m-a ajutat, cine a fost cel care m-a ajutat?
– Era Timpul” – a spus Constiinta.
– Timpul!?” – a spus Dragostea mirata. ” Dar de ce sa ma ajute pe mine Timpul? Constiinta a zambit si a raspuns cu intelepciune:
– Pentru ca numai TIMPUL este capabil sa inteleaga cat de mare si minunata este Dragostea.