Doi prieteni stau de vorba:
-Si ce zici ca mai faci? Cum o mai duci?
– Hmmm… nu prea bine.
-Pai cum asa? Ce ai patit?
-Aaa… stai sa-ti povestesc. Ma duc eu aseara acasa la una sa-i duc niste acte. Urc scarile, sun la usa si… imi deschide una tare, nene. Sa vezi tu buze la ea, sa vezi ce ochi galesi, ce dotari, ce par lung frumos…
-Si?
– Deh, ochii vad, inima cere, constiinta nu si nu. Ma invita tipa in casa, ma asez pe un fotoliu, ea pe o canapea… sa vezi ce glezne avea, ce gambe bine arcuite, ce coapse i se intrezareau de sub capotelul ala fin… Da’ deh… ochii vad, inima cere, constiinta nu si nu. Si mai vorbiram noi, ma servi cu o cafea si cand se apleca sa-mi puna ceasca in fata o minunatie de balcoane ce mi se aratara sub ochi mai sa mi se taie rasuflarea.
-Si?
– Pai nah… ochii vad, inima cere, constiinta nu si nu… Si ii dadui eu actele pentru care venisem si unde nu se duce tipa si se apleaca sa deschida un sertar sa le puna si sa fi vazut ce fund avea, da’ constiinta…
– Da’ mai da-o in ma-sa de constiinta!
– Deh, tata, asa am zis si eu da’ acum ma cheama astia sa dau cu subsemnatul pe la Politie.