A fost odata ca-n povesti
A fost ca niciodata
Pe la newsgroupuri românesti
Poata o draga fata.
Iara de trista ce era
Caci nu avea pereche
Un kil de tuica-si cumpara
Pe zi ca sa se-mbete.
Si îmbatându-se vedea
Cum St. Basil apare
Cu calul sau alb ca de nea
Cu ochelari de soare
Îl vede azi, îl vede mâini
Astfel dorinta-i gata
El iar postat de saptamâni
Îi cade draga fata
“Cobori în jos Basil cel Sfânt
Plutind usor cu calul
Pe tine te vreau cel mai mult
Da-mi place s-animalul.”
Basil atuncea a pornit
La seful lui cel mare
Ca sa-i aprobe în sfirsit
Elenei o chemare.
Dar nu avu prea mult succes
Ca seful lui urla
“La proasta aia de pe Net
Chemare nu se da.
Si pentru cine vrei sa mori ?
Ia uita-te de-aproape
Ori nu ti-am spus de-atâtea ori
Sa nu te legi de moarte?
De vrei la lume sa arati
A tale barbatie
Mai bine umbla în chiloti
Ca mi-ar placea si mie
Sa-ti spun cinstit, cam de mult timp
Te urmaresc în taina
Si te visez adeseori
Pe tine fara haina
Îti dau catarg lânga catarg
Osteni ca sa-ti faci oaste
Si asta doar ca sa ma lasi
Cu sula-n a ta coaste”
În locul lui menit din Rai
St. Basil se întoarse
Dar, dupa ziua cea de ieri
Nu-i mai ardea de cioarse.
……………………
În vremea asta pe pamânt
Facuse oua closca
Iara dintr-unul a iesit
Studentul Ioan Rosca
Si era mic si zgribulit
Cu înclinari spre moarte
Înca din oul lui clocit
Dorea o alta soarte.
Când gâtul lui se-ntinse-ncet
Un bob de grâu sa-mbuce
Elena aparu discret
Si îsi facu o cruce.
Si-i zise-ncet
“Înca de mic te potrivesti cu mine
Eu am o inima-de-ascet
Iar jalea e la tine
Si-atunci propun, deloc formal,
Sa ma unesc cu tine
Cordonul tau ombilical
Te va lega de mine.
Iara Basil vedea de sus
Uimire-n a lui fata
Când ea un brat pe gât i-a pus
Si lui i-a fost brusc greata.
Si au ramas asa mult timp
Dar gata-i bucuria
Ca Ioan Rosca e trimis
Din nou în România.
Atunci Elena urca-n sus
Privirea ei cea tâmpa
Caci bautura si-a facut
Lucrarea ei adânca.
Pe St. Basil îl vede iar
Pe calul lui cel mare
Care-i stârneste imediat
Siroaie de sudoare.
Si-l cheama-adânc, nesatios
Soptindu-i vorbe sfinte
Dar el e înca somnoros
Si nu mai ia aminte.
Si-ntr-un târziu raspunde scurt
Rânjind ca animalul
“Ce-ti pasa tie chip de lut
Dac-oi fi eu sau calul?”