LUCEAFARUL (Monden RMX)
BIANCA, VICTOR SI CRISTEA PE VERSURI DE EMINESCU
A fost odata in Can Can
A fost ca niciodata
O fata blonda din Calan
Era din plastic toata
Si erau mandrii ai sai parinti
Cand aburea pe la Capatos
Cum ca-i fecioara, c-are Printz
Un fotbalist cu portofel gros
Din umbra vestiarelor
El sutul in teren si-arunca
Dar dupa numai trei etape
De fotbal incepe sa fuga
Ea-l vede azi, il vede maine
Astfel pe bani e pusa pata
Iar el, salivand ca un caine
Ii cade cu tronc fata
Si pas cu pas in urma ei
Aluneca-n camera de hotel
Ea ii cere trei sute lei
C-asa e la… biblioteca
Si cand pe pat se-ntinde drept
Cu Cristea sa se culce
El o apasa usor pe piept
Si se aude “Ma-ma”, o voce de pepushe
El asculta tremurator
Si fuge de ea ca de dracu,
“Asta-i femeie sau papusa?
Cat plastic, cate arcuri!”
Dar din televizoru’ aprins
Ca un sclav, Slav o priveste gelos
Cu ochii mari, beliti si tristi
Iar ea il vede si-l roaga frumos:
“Cobori in jos Victoras, bland
Alunecand pe-o harta meteo
Pe umarul tau vreau sa plang
Eu sunt fata cuminte… bine, scoate-o!”
Si uite cum pe neasteptate
Relatia noua se-nfiripa
Si Victoras nici nu gandeste
Ca se insoara prea din pripa
Strain la vorba si la port
L-acuza ea pe Slav ca este
Si nu stiu ce si cum ii face
Ca iar apare Adi in poveste:
“Tu esti copila, asta e,
Hai s-o taiem prin lume
Ne-or pierde paparazzi urmele
Daca-ti iei bilet pe-alt nume”
Trecu o zi, trecura trei
Si Bianca nu venea de la Paris
Se intreba prinvind la stele
Cam cate are Hotel Ritz
Dar nu mai tine ca-n trecut
Presa-i vaneaza la tot pasul
Privind acestea la TV
Lui Victoras ii piere glasul:
“Traind in cercul vostru stramb
Credeati ca ma trageti pe sfoara
Dar eu in lumea mea acum ma simt
Un barbat divorat!!! Iesi, fa, afara!!!”