Fiind in cautari timp de mai multi ani, in asteptare, acum dusmanul meu se afla la usa mea. Pe fereastra, il vazusem croindu-si drum in susul colinei. Urcand cu greu panta colinei. Urcand cu greu panta colinei, el se sprijinea intr-un baston care, in mana sa parea mai mult a fi
batul unui batran decat o arma. La usa batu atat de slab, incat abia am auzit. Am cautat cheia ca sa-l las sa intre. Mi-era teama ca o sa se prabuseasca, dar, dupa cativa pasi ezitanti, s-a asezat complet epuizat pe patul meu.
M-am aplecat spre el, ca sa fiu sigur ca ma aude: “ne imaginam ca anii trec doar pentru ceilalti, dar ei trec la fel pentru toata lumea. Ne intalnim in sfarsit fata in fata si ce s-a petrecut mai inainte acum nu mai are niciun sens” In timp ce vorbeam, el s-a descheiat la palton si a bagt mana dreapta in buzunar. Ceva care care semana cu un revolver era indreptat spre mine. Mi-a spus cu o voce inflexibila: “entru a intra in casa ta, m-am folosit de mila ta. Acum esti la cheremul meu si eu nu iert” Incerc sa pronunt cateva cuvinte. u sunt un om puternic si numai cuvintele ar putea sa ma salveze. Am reusit sa articulez urmatoarele: “E adevarat ca, cu mult timp in urma, am maltratat un anumit baiat, dar tu nu mai esti acel baiat si eu nu mai sunt acea bruta. Pe de alta parte revansa este tot atat de ridicola ca si iertarea”.
-Este exact asa, a replicat el. Pentru ca nu mai sunt un baietel, acum vreau sa te omor. Acest lucru nu are nimic de-a face cu revansa. Este un act de justitie. Argumentele tale, Borges, nu sunt decat stratageme ale terorii tale destinate sa ma impiedice pe mine sa-mi indeplinesc misiunea. Nu mai poti face nimic, sa stii.
-Ba exista un lucru pe care pot sa-l fac, am spus eu.
-Care?
-Ma trezesc.
Si aceasta am si facut.