Itzic se duce la Strul care tocmai isi deschisese un magazin de palarii.
– Buna ziua, Strul !
– Buna ziua, Itzic !
– Am venit sa-mi iau si eu o palarie. Cat costa una ?
– 500.000 lei.
– Cat ?! Enorm ! Iei pielea de pe oameni, Strul !
– Pai nu e mult. Doar trebuie sa castig si eu ceva !
– NU ! E prea mult. Daca o lasi la 250.000, mai vorbim.
– Pai bine mai Itzic, eu ce mai castig ?
– E daca nu vrei, ma duc la altul, zice Itzic.
– Bine, bine, ti-o dau cu 250.000.
– Cat ?! Enorm ! Cum sa cumpar o palarie asa scumpa ? Mai mult de 125.000 nu dau pe ea.
– Pai adineauri ai zis sa o las la 250.000 si acum spui ca e mult ?
– E bine, daca nu vrei, ma duc la altul, si am sa zic la toata lumea ca vinzi palarii proaste la preturi astronomice.
– Gata, gata ! Ia-o cu 125.000.
– Esti nebun, spune Itzic. Cum crezi ca o sa dau atatia bani pe o palarie ?
– Pai…
– La 60.000 de lei o cumpar.
– Ma Itzic, vrei sa ma jefuiesti ?
– Bine, dute la dracu’! Am plecat la altul de unde o sa o iau si mai ieftin. Am sa zic la toata lumea ca esti un batran nebun care vinde palarii mancate de molii cu o gramada de bani.
– Stai Itzic ! Uite palaria, da-mi 60.000 pe ea.
– 60.000 ? Ai inebunit ! Mai mult de 30.000 nu dau pe o palarie.
– Cum…?
– Am plecat ! Hotule ! Oameni buni, Strul vinde palarii furate…
– Ho, nebunule ! Gata, da-mi 30.000 si ia-ti palaria !
– Cum sa dau 30.000 pe o palarie ? Vad ca senilitatea te-a doborat de tot. Palaria asta daca face 15.000.
– Bine, 15.000 ! Da-mi banii, ia-ti palaria ! , zise Strul exasperat.
– Cum sa dau atatia bani pe o palarie ? E prea mult. 7.000 de lei, daca vrei, daca nu am plecat.
– 7.000 de lei ?, intreaba Strul cu lacrimi in ochi.
– Plec.
– Gata, ia-o odata. Da-mi 3.000 de lei si ia-o.
– Nu dau eu 3.000 de lei pe o palarie. Esti nebun, Strul !
– Itzic, te rog ! Ia palaria fara bani, ca m-ai inebunit !
– N-o vreau ! Da-mi doua !