Un musulman habotnic moare si ajunge in rai. E extrem de excitat – o viata
intreaga asteptase sa-l intalneasca pe Mahomed! … La poarta raiului da
peste un tip cu barba. Plin de emotie si infrigurare, omul nostru il
intreaba:
– “Mahomed?”
– “Nu, fiul meu, eu sunt Sf. Petru. Mahomed e mai sus” ii raspunse barbosu’,
aratand catre o scara care ducea spre un nor superior.
Habotnicul incepe sa urce cu greu scara. In fine, intalneste un alt individ
cu barba si i se adreseaza plin de speranta:
– “Mahomed?”
– “Nu, eu sunt Moise. Mahomed e mai sus.”
Habotnicul urca sprinten mai departe, in ciuda urcusului abrupt, plin de
euforia revelarii faptului ca reprezentantul evereilor se afla la un nivel
inferior fata de Profet … Ajunge la urmatorul nor si-l intreaba respectuos
(dar plin de subintelesuri) pe barbosul intalnit in cale:
– “Mahomed?”
– “Nu, eu sunt Hristos.. Mahomed e mai sus…”
In ciuda efortului depus, fata i se lumineaza – dandu-si seama ca tocmai are
dovada clara a superioritatii islamului fata de crestinism …
Habotnicul se taraste mai departe, cu ultimele puteri, si ajunge la ultimul
nor, adresandu-i-se individului (tot cu barba, dar mult mai) impunator din
fata sa:
– “Mahomed?”
– “Nu, fiule, eu sunt Dumnezeu! Dar tu arati cam extenuat, doresti o cafea?”
– “Daca se poate, va multumesc din suflet.”
Tragandu-si un pic sufletu’, habotnicul continua:
– “Sincer sa fiu, trecand peste faptul ca m-asteptam sa va prezentati drept
Allah, n-as fi putut banui vreodata ca n-o sa-l intalnesc pe Mahomed
aici…”.
Dumnezeu ii linisti imediat, spunandu-i:
– “Dar Mohamed este aici, chiar la acelasi nivel cu mine!…”, dupa care
se-ntoarse batand scurt din palme:
– “Mahomed – doua cafele!”…