2 cuvinte.
Clasa a 9.
Stăteam la ora de limbă română și mă uitam la fata care stătea în fața mea. Ea era pentru mine, una așa numit ”cel mai bun prieten”. Mă uitam lung la ea, admirându-i părul catifelat și așa de tare voiam ca ea să fie a mea. Dar ea nu observa iubirea mea, și eu asta știam. După lecție s-a apropiat de mine și m-a rugat să-i dau conspectul meu, pentru că lecția trecută nu fusese la școală. I l-am dat. Mi-a spus ”mulțumesc” și m-a pupat pe obraz. Voiam să-i spun că nu doresc să fim doar prieteni. Că o iubesc, dar mă intimidam, nu știu de ce.
Clasa a 10.
Sună telefonul. La celălalt capăt al firului era ea, plângea, printre lacrimi am înțeles că iubitul ei a părăsito. M-a rugat să mă duc la ea, pentru că nu voia să fie singură… și eu m-am dus. Cât stăteam alături de ea pe canapea mă uitam la ochii ei fermecători și doream ca ea să fie a mea. După două ore în care ne-am uitat la un film și am mâncat 3 pachete de cipsuri, ea a hotărât să se culce. S-a uitat la mine și mi-a spus ”mulțumesc” și m-a sărutat pe obraz. Voiam să-i spun că nu doresc să fim doar prieteni. Că o iubesc, dar mă intimidam, nu știu de ce.
Clasa a 11.
Cu o zi înainte de balul de revelion ea s-a apropiat de dulapul meu. ”Prietenul meu s-a îmbolnăvit ” – mi-a spus ea – și până mâine sigur nu se însănătoșește. Pe atunci nu aveam prietenă și plus la asta încă din clasa a 7 ne-am promis că o să ne ajutăm unul pe altul tot timpul, de aceea am plecat la bal ca ”cei mai buni prieteni”. În acea seară, după sărbătoare, stăteam lângă ea în fața casei sale, mă uitam la ea cum zâmbește și mă privește cu privirea ei cristalină. În acel moment vroiam să fie doar a mea. După asta mi-a spus ”cât de minunat am petrecut seara.” Mi-a spus mulțumesc și m-a sărutat pe obraz. Voiam să-i spun că nu doresc să fim doar prieteni. Că o iubesc, dar mă intimidam, nu știu de ce.
Balul de absolvire.
Au trecut zile, săptămâni, luni. Nici nu am reușit să clipesc, că iată deja e balul de absolvire. Eu mă uitam cum corpul ei perfect, ca al unui înger, plutește spre scenă pentru ași lua diploma. Așa de tare doreau ca ea să fie doar a mea. Dar ea nu observa iubirea mea și eu asta știam. Înainte ca să plecăm fiecare spre casele lor, s-a apropiat de mine, îmbrăcată în rochia ei albă, ca din poveste și a început să plângă când am cuprinso în brațe. Apoi, și-a lăsat capul pe umărul meu și mi-a spus: ”tu ești cel mai bun prieten al meu” și m-a sărutat pe obraz. Voiam să-i spun că nu doresc să fim doar prieteni. Că o iubesc, dar mă intimidam, nu știu de ce.
După câțiva ani.
Acum stau așezat pe un scaun din biserică. Acea fată se mărită, eu numai ce am auzit cum ea a spus ”DA” și a intrat în noua ei viață, alături de alt bărbat. Eu doream ca ea să fie doar a mea. Dar ea asta nu observa și eu știam acest lucru. Dar, înainte de a pleca, s-a apropiat de mine și mi-a spus: ”Totuși ai venit. Mulțumesc” și m-a sărutat pe obraz. Voiam să-i spun că nu doresc să fim doar prieteni. Că o iubesc, dar mă intimidam, nu știu de ce.
Înmormântarea.
Se întâmplase un accident. Eu mă uitam spre fundul mormântului, unde urma să fie culcată ea, cea care mi-a fost cel mai bun prieten. Cineva începuse să citească jurnalul ei care a fost început încă din școală, iar acolo scria:
”Mă uit la el și doresc să fie al meu, dar nu observă iubirea mea, eu asta știu. Vreau să-i spun că nu doresc să fim doar prieteni. Că îl iubesc, dar mă intimidez, nu știu de ce. Aș da orice, să-l aud cum îmi spune că mă iubește.”
Pentru fericirea lor, era de ajuns ca unul din ei să spună 2 cuvinte….