O întâmplare povestită de profesorul de istorie.
Regele Prusiei Frederic al II supranumit ”Cel mare” a domnit în sec. XVIII și se considera un monarh trimis de divinitate. Odată a hotărât să viziteze închisoarea din oraș și însoțit de suita regala s-a pornit să viziteze celulele deținuților. Încarcerații, unul după altul cădeau în genunchi în fața regelui, povestind de ce au fost condamnați și desigur susținând că sunt pe deplin nevinovați. Doar unul din condamnați nu se plângea de nimic, nu protesta, ci pur și simplu stătea în genunchi liniștit, acest lucru la intrigat pe rege:
– Ei, tu!
– Da, Măria Ta – spune el ridicând capul.
– De ce ai fost condamnat?
– Pentru jaf, Măria Ta.
– Recunoști vina?
– Desigur că recunosc. Eu am meritat din plin această pedeapsă.
Lovind cu sceptrul în podeau de piatră, regele spune comandantului închisorii:
– Imediat eliberați-l pe acest om. El nu trebuie ținut aici, pentru că, ar putea avea o influență negativă asupra acestor cinstiți, buni și nevinovați condamnați…