Examen la fizică la o universitate din Chișinău. Profesorul, un tip ursuz de vreo 60 de ani, foarte dur și care avea o față tot timpul încruntată, de îți transpirau palmele când de uitai la el (modelul perfect a profesorului sovietic totalitar), dar fiind rus, îi plăcea să tragă la măsea. Așa că, studenții fiind recunoscuți pentru ingeniozitatea lor, au hotărât ca în ulciorul care de obicei stă pe catedra profesorului să toarne în loc de apă, votcă. Au luat din anticameră cheia de la auditoriu, au pus în practică planul, încuie și cu nerăbdare așteaptă venirea profesorului. Vine profesorul, invită primii 10 studenți, le dictează subiectele și își toarnă un pahar de apă. Simțind mirosul ce venea din pahar, profesorul amenințător se uită la cei prezenți, se ridică, își încruntată fața și cu pași rapizi iese din auditoriu. De la această privire studenților le-a înghețat sângele în vene, iar unicul gând ce era în capul tuturor fiind: ”Gata, s-a dus la decan, sau mai rău, la rector să se plângă.” Pentru a șterge urmele, repede se ridică toți, varsă toată votca din urcior și pahar, toarnă înapoi apă de la robinet și se așează la locurile lor. După cinci minute, intră profesorul, senin la față, se putea citi chiar și un strop de bunăvoință în privirea sa (lucru nemaivăzut la el), iar în mână avea o farfurie cu tartine și doi castraveți murați. Mănâncă un castravete, golește paharul, în care credea că se află votcă…. Se întunecă la față, se încruntă, se uită la studenți, așa privire, sincer să fiu, de la așa privire chiar și Basiliscul s-ar fi sinucis de invidie…. EXAMENUL A ÎNCEPUT.