” – Nu mai sunt logodit cu Leana… îmi zise Costel.
– Bravo, c*aie, aşa te vreau! Dă-o dracu, aia era o grasă urâtă, pe deasupra,
mai era şi curvă. îi zic eu bucuros, nelăsându-l să-şi termine fraza.”
Îi povesteam nevesti-mii, pe patul de spital, cu un ochi vânăt şi două coaste
rupte… Se pare c-a luat-o de soţie…