Badea Gheorghe mergea pe uliță liniștit, cântând la frunză. La un moment dat se întâlnește cu Badea Ion, care vorbea singur. Badea Gheorghe îl oprește și îl întreabă:
„ Măi omule, cei cu tine măh? Vorbești de unu sângur?”
La care Badea Ion:
„ Nu măh, de doi din sat de la mine.”