Cuvintul “p*la” este un cuvint cu variate semnificatii, des uzitat in frumoasa noastra limba stramoseasca. Din pacate, folosirea verbala si/sau scrisa a acestui minunat termen are tendinta sa fie sanctionata de catre societate. Cuvintul “p*la” este un termen complex,care da “sarea si piperul” unei conversatii. Nu ne putem inchipui omul modern care nu foloseste cuvintul “p*la”, a carui frumusete, dupa cum vom arata, sta mai ales in multiplele sale semnificatii. Voi incerca, dupa umilele mele puteri, sa aduc omagiu “pulii”, explicind totodata diversele sensuri ale acestui cuvint, pe nedrept hulit de unii. Nu vom insista aici asupra maretelor semnificatii spirituale, sociale si politice ale “pulii”, magistral ilustrate de catre colegul Ulysses in al sau “Poem ero(t)ic”. Vom enumera succint, cu exemple, multitudinea trairilor omenesti ce pot fi exteriorizate prin folosirea acestui minunat termen care este “p*la”.
I. Bucuria de a vedea un prieten. In conversatie, intilnim: “Ce faci, ba p*la?” Acest exemplu ilustreaza o bucurie nemasurata. Remarcati afectiunea aratata fata de interlocutor. In cazul exprimarii rezervate a bucuriei, exemplu de mai sus se transforma in: “Ce p*la mea faci, bai?” Cand intalnesti un prieten mai tanar, pentru ai arata amicitia ta fata de el, desi diferenta de varsta poate fi uneori apreciabila, i te adresezi cat se poate de jovial cu intrebarea: – Ce mai faci mai “p*lica”?. Acesta intrebare prieteneasca ascunde insa si subtilul mesaj ca tanarul mai are de trait pana a ajunge la stadiul matur de “p*la”, stadiu la care se poate considera si el om in toata firea si implinit.
II. Exteriorizarea supararii si/sau enervarii provocate de catre alta persoana. Cele doua exemple de mai sus pot exprima si enervarea produsa cuiva de catre interlocutorul sau. Spre exemplu: “Ce faci, ba p*la?” poate semnifica nemultumirea fata de actiunile sau cuvintele interlocutorului, in timp ce interogatia “Ce p*la mea faci, bai?”, spusa pe un ton dur, semnifica enervare ce se poate concretiza prin aplicarea unei lovituri cu pumnul in diferite zone ale capului interlocutorului.
III. Cuvintul “p*la” se foloseste si intr-o conversatie (intre doua sau mai multe persoane), pentru a exprima parerea participantilor despre o persoana ce nu este de fata. Astfel, pentru a ne exprima admiratia fata de acea persoana, spunem “Ce tare in p*la e ala” (remarcati folosirea adjectivului “tare”, ce se refera la starea erectila a organului in discutie), iar daca vrem sa ne exprimam dispretul fata de persoana respectiva, afirmam sententios ca “e o p*la”. Daca vrem sa ne afirmam superioritatea necontestata fata de terta persoana, afirmam pe un ton hotarit:” Ala ma suge de p*la la orice ora!”
IV. Interesul fata de evenimentele survenite in viata unui prieten ce nu a fost intilnit de multa vreme. “Cum p*la mea o mai duci, bulangiule? Ma bucur sa te vad, bai p*la!”. Acest exemplu, folosit in conversatie, ilustreaza exuberanta produsa de intilnirea cu un vechi prieten. ( De retinut este semnificatia cuvantului bulangiu-poponar. Am facut aceasta precizare deoarece: cei mai multi, desi folosesc cuvantul, nu-i cunosc semnificatia.
V. O situatie interesanta apare in conversatia persoanelor de sex feminin. Situatia care urmeaza a fi expusa apare indeosebi dupa ce persoanele au atins maturitatea sexuala. Persoanele de sex masculin folosesc cuvintul “p*la” de la virsta cea mai frageda, virsta la care “p*la” nu este “p*la”, ci “putza”. Faptul ca acestia sunt dotati cu organul respectiv, si constientizind ca acesta se va transforma in “p*la”, permite acest lucru.
La femei lucrul nu este posibil pina ce ele nu constientizeaza faptul ca, desi la nastere nu sint dotate cu acest organ, in timp, figurativ vorbind, vor ajunge sa posede mai multe. In acel moment cuvintul “p*la” va apare des in conversatie, fiind folosit intr-un mod firesc, instinctual. Voi ilustra printr-un exemplu, o conversatie tipica dintre doua prietene. Una isi exprima mirarea fata de machiajul celeilalte, inainte de a pleca impreuna spre unul din acele lacase de cultura cunoscute indeosebi vulgului sub numele de discoteca. Ex:” Vai, dragoste, cu ce p*la mea ti-ai dat, fa, pe fata?”
VI. In incheiere, voi aduce in atentia cititorilor o exceptie interesanta, in care cuvintul “p*la” este folosit in sens negativ, in opozitie cu cuvintul “p*zda”, folosit in sens pozitiv. In urma unui studiu atent, am remarcat ca intotdeuna ne referim la un lucru ce ne provoaca neplacere sau nemultumire ca fiind “de-am’pulea”, in timp ce la un lucru care ne provoaca placere sau o vie multumire ne referim ca fiind “p*zdos”. Din punctul de vedere al dezvoltarii societatii umane, credem ca aceasta exceptie lingvistica poate fi o reminiscenta a epocii matriarhatului. Exemplu:” Ce p*la e rakware asta ca ne-a cenzurat! “versus”. Ieri am vazut un film super p*zdos!”
Subiectul este vast, timpul si spatiul alocat emisiunii nepermitindu-ne sa detailam mai mult deocamdata, dar vom relua problema in numerele viitoare ale revistei.