Primesc un mesaj pe telefonul mobil: „La mulţi ani, Andrei! Multă fericire şi realizări deosebite în viaţă. Pupici!”

Politicos, mă pun să scriu şi eu un mesaj de răspuns: „Îmi pare rău, nu mă cheamă Andrei. Probabil vă referiţi la fostul proprietar al acestui număr telefonic. Vă mulţumesc pentru urări!”

Trec cinci minute şi telefonul sună. O voce feminină la vreo 30 de ani, răguşită şi care pronunţă destul de necizelat cuvintele, trece direct la atac:

– Nu eşti Andrei?

– Nu, doamnă, nu sunt. Eu am primit numărul…

– Ce număr are Andrei acum? Tu de ce i-ai luat numărul?

– Nu ştiu ce număr are, doamnă. Înainte să-i dau în cap ca să-i fur telefonul, nu m-am gândit să-l întreb dacă are vreun număr de rezervă.

Linişte în partea cealaltă.

– Alo? Mai sunteţi acolo, doamnă?

Sunetul de ocupat umple difuzorul.

Muream de bătrâneţe şi zău dacă aflam ce mişto e uneori să fii rău!

sursa: dailycotcodac.ro