Azi dimineata, in timp ce serveam micul dejun, sotia mea a inceput sa planga fara nici un motiv,
– Ce s-a intamplat, de ce plangi? o intreb, aplecandu-ma peste farfuria mea cu fulgi de porumb.
– Din cauza ta, spuse ea, printre sughituri. Toata ziua nu faci altceva decat sa razi de mine, de marimea mea, de greutatea mea, de suncile care atarna pe mine…Nu pierzi nici o ocazie sa faci misto de mine…Chestiile astea ma supara cu adevarat!
Asa ca am imbratisat-o larg si i-am spus:
– Imi pare sincer rau…Nu conteaza toate lucrurile alea care le-am spus despre tine. Eu te iubesc asa cum esti!…Uite cum facem, imi voi lua liber in dimineata asta si te voi lua cu mine la cumparaturi. Ei, cum suna?
– Asta ar fi minunat! raspunse ea.
– Bine, zic. Atunci, cumparaturi sa fie!
Acum hai, grabeste-te de termina-ti castronul cu plancton…