Mulla Nasrudin sedea in pravalia sa de ceai cand sosi un vecin care voia sa-i vorbeasca.
– Mulla, ma casatoresc si sunt tare emotionat, ii spuse vecinul. Tu nu te-ai gandit niciodata sa te casatoresti?
Nasrudin ii raspunse:
– Ba da, m-am gandit. Si cand eram tanar mi-o doream foarte mult. Voiam sa gasesc sotia perfecta. Am pornit la drum pentru a o gasi si am mers la Damasc. Acolo am intalnit o femeie frumoasa, plina de gratie, distinsa si foarte spirituala, dar care nu cunostea lumea. Am pornit atunci din nou la drum indreptandu-ma spre Isphahan. Acolo am intalnit o femeie pe cat de spirituala pe atat de mondena, frumoasa din multe puncte de vedere, dar nu reuseam sa comunicam. La urma am mers la Cairo si, dupa multe cautari, am gasit-o. Era profunda, plina de gratie, frumoasa din toate punctele de vedere, in largul ei atat in lume cat si in imperiile care o transcend….. Simteam ca am gasit femeia perfecta.
– Atunci de ce n-ai luat-o de sotie, Mulla?, il intreba prietenul.
– Bietul de mine!, spuse Nasrudin clatinand din cap, si ea cauta sotul ideal…