Badea Gheorghe, negru de supărare, îsi ascutea săcurea în sopron.Hrîssst! Hrîssst! Apare badea Istvan:
– Apăi, no, sară bună, bade Gheorghe!
Gheorghe supărat nu răspunde, ascute mai departe săcurea.Hrîssst!Hrîssst!
– Bade Gheorghe spune ce s-o ‘ntîmplat că doar asară ne-om despărtît pretini la sticlă de pălincă?
Gheorghe nimic. Ascute mai departe săcurea.Hrîssst!Hrîsssst!
– Bade Gheorghe spune odată ce s-o ‘ntîmplat sî nu mă mai fierbe atîta?
– Mă, nu l-ot omorît voi pe Mihai Viteazul?
– Da, bade Gheorghe , da’asta o fost acu’patru , cinci sute de ani.
– Apăi să stiti voi c-ati belit p..a, mă!
– De ce, bade Gheorghe?
– Păi, eu azi dimineată am aflat!