” Pleaca ursul la padure
Sa culeaga fragi si mure,
Dar nu ia la intamplare
Orice mura-i iese-n cale,
Ci le-alege mai zemoase,
Fragede, mari si frumoase,
Dulci la gust si aromate,
Proaspete si parfumate.
Apoi scoate tacticos
Un butoi de miere gros
Si-nghite pe saturate
Mure-n miere inmuitate.
Ar mai tot manca “plapandul”,
Dar i-a cam pierit avantul,
Fiindca burta-i ursuleasca
Gata sta ca sa plesneasca.
Sade ursul sub umbrar,
Mormaind sub cerul clar:
– Doamne, tare-s multumit
Ca si astazi am postit!