Noaptea, o crasma nenorocita intr-un port la Dunare, cu stuf si pesti agatati la grinda… Un betivan iese afara, clatinandu-se. Se impiedica si se propteste intr-un perete de unde pleaca cu o scrumbie in mana. Din reflex o baga in buzunarul de la pantaloni si pleaca spre casa. Pe drum il taie nevoia si se opreste linga un stalp. Se chinuie sa desfaca pantalonii si, in final, nimereste scrumbia, o scoate din buzunar si fericit isi da drumul. Dupa ce termina, usurat, scutura scrumbia, o priveste in lumina lunii si exclama: “Dom’le, de 45 de ani ma pis cu tine si nu stiam ca ai ochi albastri.”