(A se citi cu mare
atentie !!!)
M-am întrebat de multe ori
care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate şi
trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii, care
refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil.
Ei
sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase
de moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut. Deci pe ei îi
îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba
română:
– Cât la sută din Dacia a fost cucerită de
romani? Şi dacă profesorul ştie răspunsul: 14 % din teritoriul
Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul
Constanţa-Elveţia de azi şi până dincolo de Nipru).
Urmează altă
întrebare:
– Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din
teritoriul Daciei? Şi dacă profesorul va răspunde: numai 164
ani, atunci puteţi merge la următoarea întrebare:
–
Soldaţii “romani” chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi
în limba latină ? Aici le va fi şi mai greu
să vă răspundă, căci acei soldaţi “romani” vorbeau orice limbă
numai latina nu!
Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din
diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate.
Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni din
peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni
din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din părţile Coloniei,
Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din
părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria,
până şi Numizi şi Mauri din nordul Africii (C.C..Giurescu,
Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).
Şi ultima
întrebare:
– Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt
interval istoric TOATĂ populaţia Daciei să-şi uite limba şi să
înveţe o limbă nouă, limba latină , de la nişte soldaţi “romani”
care nici ei nu o
vorbeau?
Când toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară şi
promovează valorile istorice care le îndreptăţesc să fie mândre
de înaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de “adevăraţi
români”, care, nici mai mult, nici mai puţin, spun despre
formarea poporului daco-român: “soldaţii romani au adus femeile
şi fetele dace în paturile lor şi aşa s-au născut generaţii de
copii, care învăţau numai limba latină de la tatăl lor, soldatul
“roman”…
Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe
Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi
carpi, de la sute şi sute de kilometri depărtare ca să fie
“fecundate” de soldaţii
“romani”?
După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi “curve”, ba
chiar şi mute, nefiind în stare să-şi transmită limba
strămoşească copiilor lor! Cât despre noi, urmaşii lor, cum
ne-am putea numi altfel decât “copii din flori” apăruţi dintr-o
aventură amoroasă a întregii populaţii feminine daco-gete, la
care masculii autohtoni priveau cu “mândrie”, aşteptând apariţia
“sâmburilor” noului popor şi grăbindu-se, între timp, să înveţe
cât mai repede şi mai bine noua limbă, limba latină , când de la
soţii, când de la fiicele lor (iubite ale soldaţilor romani
cuceritori) ba chiar şi direct, de la soldaţii romani năvălitori
ce le-au înjosit căminele.
La Centrul Cultural Român [din New York], pe data de 26
octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate, de origine
română, prof.dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au învăţat
latina , de la romani, prin băile de la Sarmisegetuza lui
Traian! De ce prin băile romane şi
de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei?
Nu prea ştiu ce
a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre bărbaţii
daci, dar cred că nici un român, nici măcar în joacă, nu are
voie să facă o astfel de afirmaţie decât dacă….
De fapt tot dânşii ne spun
că ne tragem din “doi bărbaţi cu… braţe tari”! Astfel de
declaraţii “istorice” te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai
român
nu!
Domnilor , Dacia a fost cotropită de romani în proporţie de
numai 14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de
ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de
legionar roman. Este greu de crezut că într-o aşa de scurtă
perioadă istorică, dacii să fi învăţat latina , fără ca pe 86%
din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldaţii romani. Dar dacă
nu de la romani au învăţat dacii latina , atunci de la cine? –
se întreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui
Traian?
Herodot ne spune că cel
mai numeros neam din lume după indieni erau tracii. Dio Casius
ne spune şi el: “să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil.
Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fratricide,
iar Tracii au fost Daci”. Faptul că dacii vorbeau ” latina
vulgară”, este “un secret” pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză
să-l ştie.
“Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la
Sarmisegetuza n-au trebuit tălmaci, afirmă Densuşianu şi asta
schimbă totul. Deci dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă!”
Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoştinţele acumulate de
omenire sunt obţinute în ultimii 50 de ani, să vedem cum şi
noţiunile noastre despre istoria poporului daco-român pot
evolua. Când nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei speciei
umane în funcţie de vechimea cromozomală, s-a ajuns la concluzia
că “prima femeie” a apărut în sud-estul
Africii.
Următorul pas uriaş a fost în nordul Egiptului, iar de aici, în
Peninsula Balcanică. Când profesoara de arheologie lingvistică
Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles ,
California , a început să vorbească despre spaţiul
Carpato-dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde
Europa a început să existe, am fost plăcut surprins şi m-am
aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel. Dar, din
partea lor am auzit numai tăcere. Când profesorii Leon E. Stover
şi Bruce Kraig în partea “The Indo-European heritage”, apărută
la Nelson-Hall Inc., Publishers , 325 West Jack son Boulevard,
Chicago , Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea
Europă a mileniului 5 î.d.H., care-şi avea locul în centrul
României de azi, să nu fim mândri? Când studiile de arheologie
moleculară ne îndreptăţesc să ne situăm pe primul plan în Europa
ca vechime, nu-mi este uşor să le răspund unor persoane care nu
citesc nici ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici
măcar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomale, la nivel de
mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot
determina originea maternă a unor mumii vechi de sute şi mii de
ani.
Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind,
nici mai mult nici mai puţin decât, locul de unde a început
Europa să existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele
3 Eve şi primul Adam. Când am scris “Epopeea Poporului
Carpato-dunărean” şi volumele “Noi nu suntem urmaşii Romei”, “În
căutarea istoriei pierdute” şi “Călătorie în Dacia – ţara
Zeilor”, m-am bazat pe astfel de cercetări, dar şi pe cartea
unei somităţi în domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon
Childe, profesor la Universitatea din Oxford , Anglia , căruia i
se publica, în anul 1993, la Barnes&Noble Books, New York ,
“The History of Civilization” , “The Aryans”. El explorează
într-un mod fascinant originea şi difuzarea limbilor în Europa
preistorică. Între paginile 176-177 publică şi o hartă arătând
leagănul aryenilor în timpul primei lor apariţii; şi minune
mare, spaţial Carpatodunărean este cel vizat! Când roata,
plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi apar pentru
prima dată în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul
mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe teritoriul
nostru, la Tartaria, când primii fermieri din Europa sunt
descrişi pe acelaşi spaţiu, într-o perioadă când Anglia abia se
separa de continent şi din peninsulă devenea insulă – 6,500
î.d.H., (vezi John North, “A new interpretation of prehistoric
man and the cosmos”, 1996, Harper Collins Publishers, 1230
Avenue of Americas , New York , 10020, Chronology), nu-ţi vine a
crede că tocmai cei pentru care aduni aceste informaţii
formidabile despre poporul şi spaţiul pe care îl ocupa ţara
noastră, te decepţionează!
Nu de mult, la Primul Congres Internaţional de Dacologie,
Bucureşti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în
istorie Augustin Deac ne vorbea despre “Codex Rohonczy”, o
cronică daco-românească, însumând 448 pagini, scrisă în limba
română arhaică, ” latina vulgara”, cu alfabet geto-dac.. Pe
fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14 rânduri. În text sunt
intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă
diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii este de
la dreapta la stânga şi textul se citeşte de jos în sus.
Descoperim că în bisericile vechi, daco-româneşti, cultul
ortodox se exercita în limba ” latina vulgară”, chiar până în
secolele XII-XIII, când s-a trecut la oficierea cultului în
limbile greacă şi slavonă. Codexul cuprinde mai multe
texte, ca “Jurământul tinerilor vlahi”, diferite discursuri
rostite în fata ostaşilor vlahi înaintea luptelor cu migratorii
pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viaţa voievodului
Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, imnul victoriei
vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit de note
muzicale etc. Atunci se miră şi se întreabă, pe bună dreptate,
domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac: “de ce
institutele de specialitate ale Academiei Române au rămas pasive
la descoperirea şi descifrarea acestui document istoric, scris
în limba dacoromână, latina dunăreană, într-un alfabet
geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui latin al
romanilor?” Dar, după orientarea
ideologică ce o au, cei sus amintiţi ar fi preferat ca acest
diamant să nu se fi descoperit. Academia Română ar fi trebuit să
organizeze o mare sesiune ştiinţifică cu caracter nu numai
naţional, cât mai ales internaţional. Dar şi ei, la fel ca şi
“românii adevăraţi”, vajnici urmaşi ai lui Traian, vor să arate
om enirii ce înseamnă să fii umil şi să-ţi dispreţuieşti
strămoşii, trecutul şi
neamul…
Faptul că NOI, Românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor
latine şi nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să
ne facă să ne mândrim şi nicidecum să căutam contra argumente,
precum cei lipsiţi de înţelepciune care îşi taie cu sârg craca
de sub picioare….
Cu deosebită stimă,
Dr. Napoleon
Săvescu,
Fondator & Preşedinte al
“Dacia Revival
International Society”
of New York
Codexul
Rohonczi
O carte veche de
1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate teoriile
istorice despre cultura strămoşilor noştri.
Dacii scriau de
la dreapta la stânga, iar citirea se făcea de jos în sus.
De
la daci nu au rămas izvoare scrise.
Prea puţine se ştiau
despre locuitorii zonei carpato-dunărene, după retragerea
romanilor.
O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată
la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul
cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică.
A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stânga,
şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre despre vlahi şi
regatul lor.
Mulţi au încercat să descifreze Codexul
Rohonczi, dar n-au putut.
Arheologul Viorica Enachiuc a
tradus, în premieră, filele misteriosului
manuscris.
Dăruită de un grof
În 1982,
Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revistă publicată în Ungaria de
existenţa în arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi.
Se spunea că e redactat într-o limbă necunoscută.
A
facut rost de o copie.
Timp de 20 de ani, a muncit ca să-i
descifreze tainele.
Manuscrisul se afla în Arhivele Academiei
de Ştiinţe a Republicii Ungaria.
E o carte legată în piele.
A fost păstrată în localitatea Rohonczi până în anul 1907.
Groful Batthyany Gusytav a dăruit-o Academiei de Ştiinţe a
Ungariei, în 1838.
Nu se ştie prin câte mâini a trecut de-a
lungul secolelor.
“Scriere secretă”
După Al Doilea
Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria
cercetătorului Otto Gyurk, în legatura cu Codexul: “Se găseşte
în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară,
Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă,
pe care
nimeni n-a reusit s-o descifreze până acum. Şi eu am
Încercat. Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. M-am
gândit că seamănă şi cu literele feniciene, apoi am încercat pe
baza vechii scrieri ungureşti, dar n-a mers. Toate încercările
le-am aruncat în foc”.
După ce a studiat Codexul,
cercetătorul Otto Gyurk a publicat, în 1970, o parte din
observaţiile sale într-un articol, în care a încercat să
identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica
cifre.
Alfabet dacic cu 150 de caractere
Viorica
Enachiuc a descoperit că textele Codexului au fost redactate în
secolele XI si XII, într-o limbă latină vulgară (daco-romana),
cu caractere moştenite de la daci.
“Sunt semne care au
aparţinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de
caractere, cu legăturile respective. Textele din Rohonczi au
fost redactate în latina vulgară, dar într-un alfabet dacic, în
care dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni
în epoca bronzului”, spune aceasta.
Solii şi cântece ale
vlahilor
Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14
şiruri.
În text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi
religioase.
E scris cu cerneală violet.
Cuprinde o
culegere de discursuri, solii, cântece şi rugăciuni, care
include 86 de miniaturi. Consemnează înfiinţarea statului
centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului
Vlad,
între anii 1064 si 1101.
“Sunt informaţii despre
organizarea administrativă şi militară a ţării ce se numea
Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre
spre nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea
sediul la Ticina – cetatea din insula Pacuiul lui Soare”, a
descoperit
Viorica Enachiuc.
“Jurământul tinerilor
blaki”
Codexul conţine şi versurile unui cântec de luptă,
numit “Jurământul tinerilor blaki”, care a fost tradus în felul
următor:
“O viaţă, tăciunele Şarpelui, puternic veghetor,
Înşelator, să nu primeşti a te uni
Cu prorocirile
Şarpelui, anuale, pentru că lovit Vei fi
Cântecul cetăţii aud
îndelung
Mergeţi vioi, juraţi pe caciulă, pe puternica
caciulă!
Să juri cu maturitate şi cu convingere!
Să fiu
ţie putere vie, trăiesc, în luptă să fiu!
Alesul jurământ
preţuieşte şoimul tău,
mergi cu jurământ
puternic!”
Notă:
Codexul Rohonczi (grafii alternative:
Codicele şi Rohonczy sau Rohonc, în toate combinaţiile) este un
document controversat al cărui sistem de scriere este inedit şi
încă nedescifrat în mod convingător.
Este numit după
orăşelul Rohonc (Rohoncz e grafia maghiară veche; pe germană
Rechnitz, pe croată Rohunac), aflat astăzi în provincia
Burgenland din estul Austriei.
Membra UNESCO Viorica
Enachiuc e absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia
Română-Istorie, din cadrul Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”
din Iaşi, promoţia 1963.
Lucrarea de licenţă şi-a luat-o în
arheologie.
E membră UNESCO din 1983.
Mulţi ani a condus
şantiere arheologice în Oltenia, Muntenia şi Moldova.
A
cercetat scrierile vechi din neoliticul mijlociu şi epoca
dacică.
Şi-a prezentat lucrările la conferinţe în ţară şi în
străinătate: Austria, Franţa, Germania, Italia, Israel.
Burse de studiu a primit în Italia, pe probleme de
arheologie, şi ăn Danemarca, unde a studiat scrierea
runică.
Aceste fapte nu sunt secrete.
Dar mă întreb
şi vă întreb: de ce tac autorităţile politice şi ştiinţifice de
la noi?
Sau mass media.
Pentru că sunt mai importante
furturile, violurile sau accidentele auto sau se “vând” mai
bine?
Incompetenţi nu sunt.
Sau au primit ordin să
tacă?