Un taran era pe camp si tragea la coasa cu indarjire.La un moment dat lovi cu coasa intr-o piatra si o rupse.
Pierzandu-si obiectul muncii si necajit nevoie mare,se aseza jos si incepu sa injure:’Dare-ar moartea in tine de coasa!’
Numai ce apare Moartea,si fiindu-i mila de el,ii zise:
-Bade,daca vrei,uite,iti imprumut eu coasa mea ca sa termini campul asta de cosit…
Zis si facut.Ia taranu coasa si se apuca din nou cu si mai mare indarjire.La un moment dat,oprindu-se o clipa sa-si mai traga sufletul,
ii zise Mortii,ranjind:
-Ma Moarteo,ce fatza ai,baragladina mai naspa ca tine iti zic drept,n-am mai vazut!
-Cuuuum?! Iti permiti sa ma jicnesti,nu ti-e frica de mine???
-Ha-ha,d-apoi cum drac sa-mi fie frica,ai uitat la cine-i coasa-n mana?